Haosul din ultimele zile de la Aeroportul „Ștefan cel Mare” Suceava nu este o consecință a ceții dense, ci a unui proiect scump și prost. Ceața este un fenomen natural previzibil, iar aeroportul așezat între râurile Suceava și Siret a fost dintotdeauna predispus la acest fenomen în sezonul rece.
Ceața nu a apărut nici astăzi, nici ieri, nici în ultimul an, nici în ultimul deceniu. Poate că pe fondul iernilor mai blânde doar s-or fi înmulțit zilele cu acest fenomen. Suceava este, de altfel, aeroportul cele mai multe zile de ceață pe an. Dar pentru asta au fost inventate soluții.
Aeroportul abia ce a trecut printr-o modernizare. 40 de milioane de euro au fost cheltuiți pentru pistă, turn de control și un sistem ILS. Adică un sistem pentru ghidarea piloților la aterizare în condiții de vizibilitate scăzută.
Plecând de la datele știute despre persistența fenomenului de ceață în zonă, te-ai fi așteptat ca proiectul să vizeze instalarea celui mai performant sistem ILS, așa cum sunt, de exemplu, pe Aeroportul Henri Coandă sau pe cel din Timișoara, care să ghideze aterizarea fără ca pilotul să aibă nevoie să vadă pista.
Dar nu. Chiar dacă a fost atât de scump, proiectul a prevăzut un sistem de categoria II, la care pilotul este ghidat la aterizare doar până la 30 de metri înălțime și are nevoie de 300 de metri de vizibilitate pe pistă.
Când cheltuiești zeci de milioane de euro, dar aeroportul continuă să fie inoperabil câteva zeci de zile pe an, problema nu mai e ceața, problema este lipsa de profesionalism a celor care au gândit și realizat un proiect scump și prost. La fel ca proiectul aflat acum în derulare pentru noul terminal.
Ceața nu a apărut nici astăzi, nici ieri, nici în ultimul an, nici în ultimul deceniu. Poate că pe fondul iernilor mai blânde doar s-or fi înmulțit zilele cu acest fenomen. Suceava este, de altfel, aeroportul cele mai multe zile de ceață pe an. Dar pentru asta au fost inventate soluții.
Aeroportul abia ce a trecut printr-o modernizare. 40 de milioane de euro au fost cheltuiți pentru pistă, turn de control și un sistem ILS. Adică un sistem pentru ghidarea piloților la aterizare în condiții de vizibilitate scăzută.
Plecând de la datele știute despre persistența fenomenului de ceață în zonă, te-ai fi așteptat ca proiectul să vizeze instalarea celui mai performant sistem ILS, așa cum sunt, de exemplu, pe Aeroportul Henri Coandă sau pe cel din Timișoara, care să ghideze aterizarea fără ca pilotul să aibă nevoie să vadă pista.
Dar nu. Chiar dacă a fost atât de scump, proiectul a prevăzut un sistem de categoria II, la care pilotul este ghidat la aterizare doar până la 30 de metri înălțime și are nevoie de 300 de metri de vizibilitate pe pistă.
Când cheltuiești zeci de milioane de euro, dar aeroportul continuă să fie inoperabil câteva zeci de zile pe an, problema nu mai e ceața, problema este lipsa de profesionalism a celor care au gândit și realizat un proiect scump și prost. La fel ca proiectul aflat acum în derulare pentru noul terminal.
Asta din cauza politicienilor de duzină interesați doar de șpăgi, comisioane și desene colorate pe care să le vânture prin campaniile electorale și a subordonaților nepricepuți și leneși, angajați pe bani, cumetrii sau amantlâcuri, care nu știu sau nu-s în stare să-și facă treaba acătării.
0 Comentarii