Contestație față de autorizarea nelegală a gropii de gunoi de la Moara: „Cine se gândește, totuși, la oameni?”

octombrie 10, 2018
Agenția pentru Protecția Mediului Suceava a fost notificată oficial cu privire la o serie întreagă de nereguli constatate în procedura de autorizare a gropii de gunoi de la Moara. La începutul lunii, APM Suceava a comunicat că a decis să emită autorizație integrată de mediu pentru depozitul de deșeuri de la Moara. Conform anunțului, decizia se află în procedură de consultare publică timp de 30 de zile, ulterior urmând să fie emisă autorizația finală.

Observațiile, sugestiile și propunerile publicului pot fi depuse în scris, sub semnătură și cu datele de identificare, de luni până vineri, între orele 9.00 - 14.00, la sediul APM Suceava din strada Bistriței, nr. 1A, telefon 0230514056, fax 0230514059, email office@apmsv.anmp.ro, în termen de 30 de zile de la publicarea anunțului, adică până la 2 noiembrie 2018. După această dată decizia rămâne definitivă. Autorizația integrată de mediu poate fi consultată aici.

Am atașat mai jos, în format text și facsimil, observațiile depuse de Societatea Civilă Profesională de Avocați „Plopeanu & Ionescu”. Documentul poate fi descărcat de aici.

Dincolo de datele tehnice invocate în document cu privire la condițiile și interdicțiile legale ignorate de autorități, mi-a atras atenția acest fragment:

Cine se gândește, totuși, la oameni? Unde sunt ei în toată această dezbatere?

 A vorbi despre distanțe înseamnă a vorbi despre oameni.

 Despre oamenii care trăiesc acolo încă dinainte de a se naște ideea depozitului, despre oamenii care au acolo o viață și o familie, despre oamenii care au ghinionul să se afle fie peste fie sub 1.000 m de corpul depozitului.

 Despre acei 416 oameni care au spus în 2009 autorităților că depozitul va fi prea aproape de ei și li s-a răspuns, ceremonial, că totul e în regulă, că depozitul se află la peste 1.000 m de zonele locuite. Despre acei 416 oameni care au avut dreptate. Despre acei oameni uitați de beneficiar atunci când acesta a comunicat Comisiei Europene că „nu s-a înregistrat nicio reacție negativă din partea populației din Moara”.

 Despre oameni care acum trăiesc. Despre oamenii a căror viață poate fi scurtată de pulberile și hidrogenul sulfurat ce va pluti în aer.

 Despre oameni.




UNIUNEA NAŢIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA
BAROUL CLUJ


Plopeanu & Ionescu
_______________________________________________________________________________________________
Societate Civilă Profesională de Avocați

Bulevardul 21 Decembrie 1989 Nr. 67, Sc. 1, Ap. A08,
Cluj-Napoca, Județul Cluj
e-mail: diana_ionescu@ymail.com
21.09.2018


Către
Agenția pentru Protecția Mediului Suceava

Societatea Civilă Profesională de Avocați Plopeanu & Ionescu, cu sediul în Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 Nr. 67, Sc. 1, Ap. A08, Județul Cluj, prin Avocat coordonator dr. Diana Ionescu,
în baza pct. 3 din Anexa nr. 4 la Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale, formulăm prezentele

OBSERVAȚII și COMENTARII
privitoare la:
1) studiul de evaluare a impactului pe care Depozitul de deșeuri de la Moara îl va avea asupra confortului și sănătății populației (în continuare Studiul);
2) proiectul Autorizației integrate de mediu pentru Centrul de Management Integrat al Deșeurilor Moara (în continuare proiectul Autorizația).

  1. OBSERVAȚII PRELIMINARE

Având în vedere observațiile transmise de către societatea noastră de avocatură ca urmare a depunerii de către beneficiarul Consiliul Județean Suceava a cererii de obținere a autorizației integrate de mediu și a raportului de amplasament, precum și observațiile depuse ca urmare a depunerii acestor documente revizuite, prin Adresa nr. 5865/06.07.2018 ne-ați comunicat că Agenția pentru Protecția Mediului Suceava a solicitat beneficiarului 3 lucruri:
  • revizuirea documentației,
  • refacerea măsurătorilor de către un operator autorizat și
  • efectuarea unui studiu de impact asupra sănătății populației de către un institut specializat, conform metodologiei avizate de Ministerul Sănătății.

Din studiul celor 2 documente postate pe pagina de internet a Agenția pentru Protecția Mediului Suceava am constatat următoarele:
  • studiul de impact asupra sănătății populației a fost efectuat;
  • nu am identificat vreo trimitere la măsurători efectuate de operatori autorizați. Cu toate acestea, cele 2 documente conțin informații privitoare la distanțele dintre corpul depozitului și zonele locuite:

  1. în Studiul de impact asupra confortului și sănătății populației din zonă, la Capitolul VI. Concluzii (pag. 66-67) se menționează:

„Conform planurilor de situație și a documentelor prezentate:
  • Vest – (…); zona locuită se află la distanță minimă de 900 m (loc. Vornicenii Mari);
  • (…)
  • Sud – (…), zona locuită se află la distanțe de min. 675-769 m (Vornicenii Mari și Vornicenii Mici)”.

  1. în proiectul Autorizației integrate de mediu (pag. 17-18) se menționează:

„Distanțele față de cele mai apropiate localități sunt:
-satul Vornicenii Mici la sud - 770m
-satul Vornicenii Mari la vest – 890m”.


Constatăm, așadar, că, în cele din urmă, aceste date indică faptul că, între corpul depozitului și zonele locuite distanța este sub 1.000 m. Nu este clar, însă, dacă aceste date au rezultat dintr-o măsurătoare topografică efectuată de specialiști autorizați sau dacă au fost preluate automat datele indicate de beneficiar în prima solicitare și în primul raport de amplasament. În plus, nu am avut la dispoziție planurile de situație și documentele prezentate de beneficiar Centrului Regional de Sănătate Publică Iași pentru a concluziona în sensul existenței sau nu a măsurătorilor topografice.
În acest context am dori să atragem atenția asupra faptului că beneficiarul nu a depus sau, dacă a depus, nu a fost făcută publică o nouă variantă revizuită a cererii de solicitare și a raportului de amplasament. Pe pagina de internet a Agenției pentru Protecția Mediului Suceava sunt postate variantele revizuite ale acestor două documente, data menționată fiind 14.05.2018. Or, așa cum reiese din Studiul de impact asupra sănătății populației și din proiectul Autorizației integrate de mediu, distanțele indicate sunt mai mici decât cele indicate de beneficiar în documentele publicate în 14.05.2018, ele coborând sub 1.000 m. Se ridică, așadar, următoarea întrebare: până la urmă, beneficiarul autorizației, Consiliul Județean Suceava, ce distanțe consideră că există între corpul depozitului și zonele locuite; ce distanțe își asumă beneficiarul? Răspunsul la aceste întrebări este important deoarece această instituție a prezentat până acum, în acte oficiale, două răspunsuri diferite.

Având în vedere faptul că Studiul de impact asupra confortului și sănătății populației din zonă cuprinde la pag. 4 o figură preluată din primul raport de amplasament depus de solicitantul autorizației, iar concluziile fiind identice, înclinăm să credem că nu au fost efectuate măsurători topografice.
Însă, pentru a nu face speculații, vă solicităm să ne comunicați dacă aceste măsurători topografice au fost efectuate și, în ipoteza unui răspuns afirmativ, vă rugăm să le faceți publice, pentru a asigura o informare completă a cetățenilor, în aplicarea Legii nr. 278/2013 privind emisiile industriale, Anexa nr. 4. Autorizația integrată de mediu ar trebui să indice aceste măsurători efectuate de specialiști autorizați, și nu cele indicate de către beneficiar într-o cerere inițială de solicitare și într-un raport inițial de amplasament, documente care ulterior au fost supuse revizuirii (chiar în această problemă a distanțelor).

Importanța măsurătorilor topografice efectuate de către specialiști autorizați este foarte mare întrucât, așa cum am mai menționat și cu ocazia altor observații, potrivit H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor (Anexa nr. 2, pct. 1.1.2.1.2), distanța de protecție față de corpul depozitului trebuie să fie de cel puțin 1.000 m pentru depozitele de deșeuri nepericuloase și periculoase, fără a fi permise excepții.
În plus, pe lângă verificarea îndeplinirii condiției unei distanțe de minim 1.000 m între corpul depozitului și zonele locuite, se ridică o îndoială asupra indicării corecte a unei alte distanțe. În Acordul de mediu nr. 9/12.10.2009, revizuit la data de 23.12.2010, este menționat că Depozitul de deșeuri de la Moara este situat la 5,2 km față de ROSCI0081 Fânețele seculare Frumoasa. Or, în condițiile în care observăm că distanțele inițiale, indicate în Raportul privind impactul asupra mediului și în Acordul de mediu, nu au fost corecte (în ce privește zonele locuite) există riscul ca și distanța de 5,2 km să nu fie corectă.

Indicarea prin Studiul de impact asupra sănătății populației și din proiectul Autorizației integrate de mediu a unor distanțe sub 1.000 m între corpul depozitului și zonele locuite (despre care urmează să ne lămuriți asupra modalității de determinare) ridică probleme importante a căror rezolvare este în competența Agenției pentru Protecția Mediului Suceava. Aceste probleme își găsesc sursa în condițiile impuse prin Acordul de mediu nr. 9/12.10.2009, revizuit la data de 23.12.2010.
Facem precizarea că atât Acordul de mediu nr. 9/12.10.2009, revizuit la data de 23.12.2010, cât și Raportul la studiul de evaluare a impactului asupra mediului întocmit de SC Iprochim SA, în toate cele 3 variante ale sale (iunie 2009, martie 2010 și decembrie 2010) pleacă de la premisa existenței unei distanțe de peste 1.000 m între corpul depozitului și zonele locuite.
  • Raportul la studiul de evaluare a impactului asupra mediului (varianta decembrie 2010, depusă în vederea obținerii acordului revizuit) indică: în figura de la pag. 142, o distanță de 1,06 km față de Vornicenii Mici și 1,21 km față de Vornicenii Mari; în tabelul de la pag. 147, 1.000 m față de zonele locuite; în contextul analizei dispersiei poluanților emiși, la pag. 183, se indică localitatea Vornicenii Mici la cca 1 km.
În analiza impactului potențial al Depozitului de deșeuri Moara asupra aerului, Raportul are în vedere o distanță de peste 1.000 m și concluzionează:
  • „din graficele de dispersie a poluanților rezultă că impactul este direcționat preponderent spre sudest, pe direcția predominantă a vântului. Localitatea ce mai expusă impactului este Vornicenii Mici” (pag. 184).
  • „Conform celor prezentate mai sus, impactul depozitului Moara asupra zonelor rezidențiale limitrofe aflate în afara limitei de 1 km distanță, se va situa în limite admisibile” (pag. 185)
  • Acordul de mediu nr. 9/12.10.2009, revizuit la data de 23.12.2010, se indică: „cele mai apropiate zone locuite sunt satele Vornicenii Mari și Vornicenii Mici la o distanță de peste 1.000 m de corpul depozitului”. Fiind consemnată o distanță de peste 1.000 m, Acordul de mediu nr. 9/12.10.2009, revizuit la data de 23.12.2010, a putut fi eliberat cu respectarea dispozițiile H.G. nr. 349/2005. În acest fel, s-a putut insera și cerința respectării în continuare a acestui act normativ, esențial în activitatea Agențiilor pentru Protecția Mediului și în protecția mediului (pag. 26 din Acord)

Constatăm, așadar, că doar acum, în procedura de eliberare a autorizației integrate de mediu, distanțele indicate în Acordul de mediu nr. 9/12.10.2009, revizuit la data de 23.12.2010, și în Raportul la studiul de evaluare a impactului asupra mediului nu sunt cele corecte. Se cuvine să precizăm că, în ce privește responsabilitatea, în Acordul de mediu este menționat: „responsabilitatea asupra datelor prezente în Memoriul Tehnic și raportul la studiul de evaluare a impactului asupra mediului revine titularului de proiect și consultantului, respectiv evaluatorului” (pag. 26).
În ce privește efectele modificării distanțelor, formulăm următoarele concluzii:
  • Procesul-verbal de constatare întocmit de Agenția pentru Protecția Mediului Suceava (la care face trimitere proiectul Autorizației integrate de mediu) ar fi trebuit să constate că distanțele indicate în Acordul de mediu nr. 9/12.10.2009, revizuit la data de 23.12.2010 nu sunt respectate și, în consecință, una dintre condițiile impuse prin Acord nu este respectată: „Pe toată durata execuției și funcționării obiectivului se vor respecta prevederile legislației specifice în vigoare: (…) pct. 4. Hotărârea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor” (s.n.; actul normativ care prevede că distanța minimă între corpul depozitului și zonele locuite trebuie să fie de cel puțin 1.000 m, fără nicio excepție).
H.G. nr. 349/2005, act normativ ce transpune Directiva nr. 31/1999 privind depozitarea deșeurilor, impune o limită minimă de protecție obligatorie a zonelor locuite, limită minimă ce trebuie respectată fără nicio excepție. În privința forței juridice, o hotărâre de guvern este superioară unui ordin de ministru. În plus, la emiterea acordului de mediu, agențiile de mediu trebuie să respecte, în primul rând, legislația privind protecția mediului, din care face parte și H.G. nr. 349/2005. Tocmai de aceea, respectarea acestui act normativ (și nu respectarea unui ordin al ministrului sănătății, cu forță juridică inferioară) este impusă în lista condițiilor impuse de acordul de mediu.
  • Dacă nu a fost constatat acest lucru prin procesul-verbal de constatare (pentru că nu s-au efectuat atunci măsurători și doar acum Agenția pentru Protecția Mediului Suceava constată că distanțele reale sunt diferite față de cele consemnate în Acordul de mediu și în Raport), ar trebui ca Agenția pentru Protecția Mediului Suceava să constate acum acest lucru și să tragă concluzia că o condiție esențiale impusă de Acordul de mediu nr. 9/12.10.2009, revizuit la data de 23.12.2010 (respectarea H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor) nu este îndeplinită. Potrivit acelorași condiții impuse de Acord, titularul avea obligația informării în scris a Agenției cu privire la schimbarea de fond a datelor ce au permis eliberarea acordului. Or, schimbarea distanțelor dintre corpul depozitului și zonele locuite reprezintă o astfel de condiție. În toată analiza sa, Raportul la studiul de impact asupra mediului a avut în vedere distanțe mai mari de 1.000.
  • Agenția pentru Protecția Mediului Suceava trebuie să analizeze incidența unor concluzii a Acordului de mediu nr. 9/12.10.2009, revizuit la data de 23.12.2010 și anume: 1) acordul de mediu se revizuiește dacă apar elemente noi, necunoscute la data emiterii; 2) nerespectarea prevederilor prezentului acord atrage suspendarea și anularea acestuia, după caz (pag. 28).
În opinia noastră, ne aflăm într-o situație foarte gravă care ar trebui să alerteze autoritățile. Agenția emitentă a acordului de mediu a fost indusă în eroare în ceea ce privește respectarea unei condiții esențiale pentru alegerea amplasamentului unui depozit de deșeuri și anume, respectarea distanței minime de 1.000 m între corpul depozitului și zonele locuite, condiție prevăzută într-un act normativ de esența protecției mediului (Hotărârea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor).
Trebuie să subliniem că, atât în procedura de emitere a acordului de mediu, cât și în Acordul de Mediu, actul normativ avut în vedere a fost (în mod firesc) Hotărârea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor (și nu un ordin al ministrului sănătății, cu forță juridică inferioară). Tocmai de aceea, bănuim, au fost indicate de către beneficiar sau de către consultant (rămâne ca autoritățile competente să stabilească acest lucru) distanțe de peste 1.000 m. Pentru a se constata că acest act normativ, singurul avut în vedere de agenția emitentă, este respectat. Or, acum constatăm că distanțele de peste 1.000 m, comunicate inițial, nu au fost corecte. Nu ne putem preface că tot ceea ce s-a efectuat până acum în legătură cu protecția mediului (studiu de impact, dezbatere publică, acord) este în regulă. În realitate, nu e.

  1. OBSERVAȚII PRIVITOARE LA STUDIUL DE IMPACT ASUPRA
CONFORTULUI ȘI SĂNĂTȚII POPULAȚIEI DIN ZONĂ ÎNTOCMIT DE CENTRUL REGIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ IAȘI

Ne bucurăm că ați acceptat observațiile noastre privitoare la necesitatea întocmirii unui studiu de impact asupra sănătății populației. Potrivit art. 20 alin. 4 din Anexa nr. 1 la OMS nr. 119/2014, întocmirea acestui studiu este obligatorie în procedura de obținere a autorizației integrate de mediu. Condiția este impusă pentru toate aceste proceduri, reglementate de Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale, nu în mod special pentru depozitele de deșeuri. Prin efectuarea acestui studiu, o autoritate a statului și-a asumat, în cele din urmă, existența unor distanțe mai mici de 1.000 m între corpul depozitului și zonele locuite (chiar dacă mai avem încă nevoie de o confirmare dată de măsurătorile topografice).
Pe de altă parte, întocmirea unui studiu de impact asupra sănătății populației, în baza art. 20 alin. 4 din Anexa nr. 1 a O.M.S. nr. 119/2014, în procedura de obținere a autorizației integrate de mediu, nu poate justifica o excepție de la o condiție imperativă impusă de o normă juridică superioară, și anume H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, în procedura de alegere a amplasamentului (condiția fiind înscrisă în secțiunea privind Cerințe speciale pentru amplasarea unui depozit). Acest studiu nu poate fi folosit pentru a justifica existența unor distanțe mai mici de 1.000 m între corpul depozitului și zonele locuite întrucât actul normativ cu valoare superioară, aplicabilă în materia depozitelor de deșeuri, nu permite absolut nicio excepție, iar regula imperativă este impusă încă din momentul alegerii amplasamentului.
În ordine cronologică, în momentul alegerii amplasamentului unui depozit, autoritățile trebuie să țină seama de respectarea condiției distanței de cel puțin 1.000 m față de zonele locuite, de la care nu se poate deroga, condiție prevăzută de H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor. Acesta este singurul act normativ avut în vedere în procedura de evaluare a impactului asupra mediului, procedură finalizată prin obținerea acordului de mediu. Un studiu al impactului asupra sănătății populației care ar justifica o excepție ar fi trebuit să intervină în acest moment, iar nu după finalizarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului și după construirea depozitului.
Din punct de vedere al normelor aplicabile, oricum, excepția prevăzută de art. 20 alin.1 din OMS nr. 119/2014 (sau cea prevăzută de O.M.S. nr. 536/1997) nu are aplicare în privința depozitelor de deșeuri. Nici în procedura de emitere a acordului de mediu (de aceea nici nu a fost invocat în acordul de mediu O.M.S. nr. 536/1997) și nici în procedura de obținere a autorizației integrate de mediu. Lucrurile simple sunt cele mai greu de explicat. Pentru că ele ar trebui să fie clare, fără alte explicații.
H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, act normativ ce transpune Directiva nr. 31/1999, reprezintă: 1) actul normativ special, în mod expres adoptat pentru a transpune un act normativ european, cu aplicabilitate directă în problema depozitării deșeurilor; 2) actul normativ cu valoare juridică superioară unui ordin al ministrului sănătății, deoarece reprezintă o hotărâre de guvern.
Un ordin al ministrului sănătății (fie OMS nr. 119/2014, fie O.M.S. nr. 536/1997) nu poate constitui baza legală pentru admiterea unei excepții, întrucât are o forță juridică inferioară H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor. Dacă ne referim la O.M.S. nr. 119/2014, este corect să arătăm că art. 20 alin.1 prevede că distanțele prevăzute în art. 11 alin.1 pot fi modificate doar pe baza studiilor de impact asupra sănătății publice. Însă, o astfel de excepție nu poate fi recunoscută atât timp cât există norme juridice superioare, cu caracter special, așa cum este H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, care, strict în această materie, nu prevăd nicio situație de excepție.
Art. 11 alin.1 din O.M.S. nr. 119/2014 prevede o listă întreagă de obiective și distanțe ce trebuie avute în vedere. Depozitele de deșeuri sunt doar unul dintre aceste obiective. Excepția prevăzută de art. 20 alin.1 din O.M.S. poate fi admisă doar atunci când norme superioare nu se opun. Or, în privința depozitelor de deșeuri, norma specială, cu forță juridică superioară, prevede cu titlu imperativ, încă din momentul alegerii amplasamentului, că distanța minimă între corpul depozitului de deșeuri și zona locuită este de 1.000 m. Fără nicio excepție. Tocmai pentru a se respecta această condiție beneficiarul sau consultantul au transmis agenției emitente a acordului de mediu date care indicau depășirea distanței minime de 1.000 m.
În procedura de obținere a autorizației integrate de mediu, studiul de sănătate trebuie obligatoriu efectuat pentru a se constata dacă nu cumva există efecte negative și în condițiile în care distanța minimă de 1.000 m impusă de H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor este respectată. Aceasta deoarece actul normativ face referire la distanțe minime. Dacă ne pasă într-adevăr de sănătatea oamenilor și de mediu, trebuie să analizăm de la caz la caz dacă și respectarea acestei distanțe de 1.000 m este suficientă. De aceea se efectuează un studiu de impact asupra sănătății populației în procedura de emitere a autorizației integrate de mediu. Pentru că plecăm de la premisa că distanța de 1.000 m impusă de H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor este respectată, dar ea este minimă și există totuși riscul ca efectele negative să prejudicieze sănătatea oamenilor. Și pentru că ar trebui să ne pese de oameni. Prin Studiul privind impactul asupra sănătății populației încercăm să aflăm dacă oamenii sunt într-adevăr protejați și nu dacă solicitantul autorizației poate fi „salvat” cumva din situația pe care singur a provocat-o.

În măsura în care nu veți accepta aceste obiecții privitoare la forța juridică a studiului de impact asupra sănătății populației, vă facem cunoscute următoarele observații pe fondul acestuia:

  1. Studiul nu are în vedere măsurători topografice care să arate care este distanța exactă între corpul depozitului și zonele locuite.
La pag. 4 este prezentată o figură care are menirea de a indica aceste distanțe (figura pare a fi preluată din primul raport de amplasament depus de beneficiar în vederea obținerii autorizației integrate de mediu). Din această figură rezultă că distanțele până la cele mai apropiate locuințe, care au constituit fundamentul analizei, au fost măsurate astfel: prin utilizarea hărților Google Earth, care constituie doar niște instrumente aproximative, iar nicidecum mijloace științifice de determinare a distanțelor; distanța de protecție dintre corpul depozitului și zonele locuite a fost măsurată având ca punct de final nu prima locuință, ci o locuință aleasă aleatoriu.
În schimb, niciunde în cuprinsul Studiului nu se indică utilizarea unor măsurători topografice realizată de persoane autorizate care să-și asume în mod direct răspunderea pentru corectitudinea lor.

  1. Întocmirea Studiului nu a avut în vedere și Raportul la studiul de impact asupra mediului, document ce a stat la baza emiterii Acordului de mediu nr. 9/2009. Raportul nu este menționat în lista documentelor transmise de beneficiar (pag. 2-3).
Din Raport reies concluzii importante ce ar fi trebuit avute în vedere la întocmirea Studiului. Spre exemplu (referirea este făcută la Raportul la studiul de impact asupra mediului, ultima variantă –cea din decembrie 2010, varianta ce a stat la baza revizuirii Acordului de mediu nr. 9/2009):
  • În secțiunea privind „Amplasamentul depozitului Moara (zona de șes)” – „nivelul pânzei freatice este la suprafață (2-5 m sub suprafață), apa de subteran este, deci, compromisă” (pag. 142);
  • În Tabelul 33 „Parametri caracteristici ai amplasamentelor depozitelor Moara și Pojorâta” – „nivelul măsurat al apelor subterane este între 2 și 7 m adâncime, ceea ce nu reprezintă o condiție optimă pentru construirea unui depozit de deșeuri. Apa freatică se află la adâncimi de aproximativ 2,5 m în partea de nord, 5 m în este, 5 m în partea de sud și de 2 m în vest (pag. 146). Concluzia este reluată și ulterior – „Acest pachet nu reprezintă o barieră geologică naturală, ci reprezintă o barieră artificială. Nivelul apei subterane a fost măsurat la o adâncime cuprinsă intre 2-7 m, și nu prezintă condiții optime pentru construirea unui depozit. Apa subterană este intre două straturi impermeabile. Se așteaptă ca apa subterană să iasă la suprafață in timpul lucrărilor de construcție.” (pag. 172);
  • analiza dispersiei poluanților în aer arată că localitatea cea mai expusă este Vornicenii Mici (pag. 184), concluzia fiind aceea că impactul asupra zonelor rezidențiale limitrofe aflate înafara limitei de 1 km distanță, se va situa în limite acceptabile (pag. 185); așa cum vom arăta mai jos, în privința mirosurilor, cuantificate sub forma hidrogenului sulfurat, Raportul ajunge la concluzia că valorile concrete, calculate având în vedere distanța de 1.000 m, sunt peste cele impuse prin normele în vigoare la momentul întocmirii sale, în timp ce în privința pulberilor, concluzia este aceea a atingerii a 70% din concentrația maximă admisă pentru zonele locuite (conform normelor în vigoare în acel moment). Raportul susține, așadar, 2 concluzii importante ce ar fi trebuit avute în vedere și de autorii Studiului: a) faptul că aceste valori, estimate bineînțeles, pot fi calculate; b) aceste valori trebuie raportate la valorile impuse de normele legale.

  1. Studiul nu a avut în vedere faptul că în depozitul de deșeuri se vor depozita și deșeuri periculoase (obiecție formulată de societatea noastră de avocatură în procedura de obținere a autorizației de mediu și acceptată prin înscrierea codului 5.5. în proiectul Autorizației integrate de mediu). Această informație ar fi trebuit să ajungă la autorii studiului. Studiul arată că acceptarea unor deșeuri nepotrivite poate afecta calitatea epurării levigatului de către stația de epurare (pag. 52). Riscul contaminării cu deșeuri periculoase nu a fost, așadar, luat în considerare. În plus, în proiectul Autorizației este menționat faptul că în stația de epurare va fi admis și levigat de la depozite în care sunt admise deșeuri periculoase.

  1. Studiul arată că, în analiza impactului asupra mediului, „nu se poate vorbi de un impact asupra freaticului, acesta nefiind identificat până la adâncimi de 7 m, fiind limitat de un strat de argilă a cărui grosime de la nivelul apelor subterane până la fundul depozitului este de cca 3 m” (pag. 48).
Această concluzie intră în contradicție cu concluziile Raportului privind impactul asupra mediului, menționate anterior la pct. 1).

  1. În ce privește emisiile în aer, în secțiunea privind „Celula de depozitare”, Studiul de impact asupra sănătății populației arată că pulberile pot afecta sănătatea populației și indică faptul că acest lucru se poate întâmpla dacă perdeaua de protecție vegetală nu este suficientă și eficientă (pag. 49). Studiul de impact asupra sănătății populației arată că, oricum, o astfel de perdea vegetală nu există și, chiar dacă va fi plantată, la începutul funcționării depozitului (deci până când vor crește arborii) nu va fi eficientă. Acest lucru înseamnă că locuitorii din zonele învecinate vor fi supuși riscului iminent de afectare a sănătății prin pulberile ce vor pluti prin aer. Cel puțin până când arborii ce vor fi plantați vor crește și sub condiția ca, atunci când vor crește, ei să constituie o perdea vegetală eficientă. În câți ani?
În secțiunea privind „zona de trafic auto”, cu referire la impactul emisiilor în aer (poluanți specifici gazelor de ardere și pulberi), Studiul arată din nou: „În lipsa unei perdele de vegetație bogate (cel puțin pentru etapa de început a funcționarii depozitului) care să diminueze aceste emisii, ele se vor regăsi în proporție destul de însemnată în vecinătatea amplasamentului, pe terenurile din zonă. Doar monitorizarea atentă a acestor emisii nu este suficientă pentru a asigura înafara CMID Moara condiții normale atmosferice potrivit dispozițiilor legale. Sunt necesare măsuri (…)” (pag. 53).
Concluziile Studiului trebuie coroborate și cu concluzia Raportului la studiul de impact asupra mediului - cea menționată în finalul pct. 1). În esență, Raportul arată că, la distanțe de peste 1.000 m impactul poluanților este în limite admisibile. Toată analiza efectuată în Raport a plecat însă de la premisa îndeplinirii distanței minime de 1.000 m. Acest lucru este menționat expres în Raport: „datele folosite în modelarea matematică a dispersiilor de poluanți au fost: Depozitul Moara este amplasat la cca 10 km SV de municipiul Suceava, cele mai apropiate localități fiind Moara și Vornicenii Mici la cca 1 km” (pag. 183). Or, acum ne-am dat seama că localitatea Vornicenii Mici se află la mai puțin de 1.000 m, distanța minimă dintre corpul depozitului și zonele locuite fiind între 675 m – 769 m (pag. 67 din Studiul de impact asupra sănătății). În ce măsură mai sunt valabile acum concluziile Raportului la studiul de impact asupra mediului?
În cursul dezbaterii publice din iulie 2009, 416 cetățeni din satele Liteni și Vorniceni au indicat că localitățile învecinate sunt foarte aproape de depozitul Moara, că depozitul va crea disconfort din punct de vedere al aerului respirat și că din depozit se emit microbi care pot afecta sănătatea populației. La aceste obiecții, consultantul angajat de beneficiar în procedura de obținere a Acordului de mediu a indicat că depozitul este „amplasat la distanțe mai mari de 1.000 m față de zonele de locuit” (Anexa 2 – Evaluarea observațiilor publicului, document transmis și înregistrat la Agenția Regională pentru Protecția Mediului Bacău prin Adresa nr. 3187/20.08.2009). Și în această procedură consultantul, SC IPROCHIM SA, a confirmat că în analiza sa a avut în vedere distanțe mai mari de 1.000 m.

  1. Studiul nu conține o analiză concretă a impactului pulberilor (particulelor) asupra sănătății populației din zonă
Autorii studiului au făcut referiri generale la valorile impuse prin Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător. Chiar dacă, în secțiunea privind „celula de depozitare” și în cea privind „zona de trafic auto” au tras un semnal de alarmă asupra efectelor pulberilor sedimentabile asupra sănătății oamenilor nu au realizat un calcul concret, estimat, al acestor valori. Studiul arată clar că este nevoie de o perdea de vegetație și că, oricum, până la creșterea ei, oamenii nu vor fi protejați de emisiile poluante. Oare de ce nu au fost indicate și valorile estimate atât timp cât, așa cum vom arăta, autorii Raportului privind impactul asupra mediului au putut face aceste calcule? Nu este suficientă simpla indicare a valorilor prevăzute de lege, în condițiile în care însuși Studiul arată că există riscul afectării sănătății populației prin emisiile poluante, între care pulberile ocupă un loc important. Se vor depăși sau nu aceste valori în opinia autorilor Studiului? De unde au tras concluzia că sănătatea oamenilor este în pericol cât timp perdeaua de vegetație nu există dacă nu au făcut câteva calcule? Și dacă le-au făcut, de ce nu le prezintă? Întrebarea este cu atât mai importantă cu cât Studiul are menirea să justifice de ce e în regulă ca între zonele locuite și corpul depozitului să fie mai puțin de 1.000 m.
În Raportul privind impactul asupra mediului (varianta decembrie 2010), valorile pulberilor sunt indicate în mod concret. Raportul ajunge la concluzia că „concentrațiile de 35 pulberi reprezintă 70% din concentrația maxim admisă pentru zonele protejate (locuite)” (pag. 185). În efectuarea calculelor, autorii Raportului au avut în vedere o distanță mai mare de 1.000 m față de zonele locuite.
În raport cu condițiile impuse de Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător (lege indicată în Studiu), valoarea indicată în Raportul privind impactul asupra mediului (nediferențiată pe categoria particulelor) - 35 pulberi reprezintă pragul superior de evaluare pentru PM10 și depășește valoarea limită pentru PM2,5 (25pulberi, cu obiectiv 20 pulberi pentru 2010). Aceste din urmă pulberi sunt cele mai periculoase pentru sănătatea oamenilor, Studiul arătând(pag. 55):
„Particulele inhalabile pătrund în organism și determină apariția unor diferite efecte adverse, în funcție de mărimea diametrului lor. PM10 sunt în general captate de mucusul din cavitatea nazală și faringe, foarte rar pătrunzând mai adânc în arborele respirator, și sunt evacuate odată cu mucusul prin mișcările cililor fie la exterior, fie în faringe, de unde pot fi înghițite și absorbite în circulația generală. PM2.5 sunt capabile să pătrundă în arborele respirator până la nivel alveolar, unde nu există mecanisme specializate de înlăturare a lor. Particulele solubile pot trece direct în circulație, cele insolubile fiind înglobate în macrofage, responsabile de inflamația cronică însoțită de eliberarea de mediatori intracelulari ai inflamației ce cresc vâscozitatea și coagubilitatea sângelui, precipitând accidente vasculare în diverse teritorii sau decompensarea unor insuficiențe cardiace preexistente.
Grupurile de risc sunt reprezentate de vârstnici, persoanele cu afecțiuni respiratorii (astm) sau cardiace preexistente (insuficiență cardiacă) și copii”.

  1. Studiul nu conține o analiză concretă a impactului mirosurilor asupra populației din zonă, autorii făcând doar referiri generale la importanța factorilor psiho-sociali în perceperea mirosurilor (pag. 57). Nimic concret însă despre valorile ce se vor înregistra ca urmare a funcționarii depozitului. Am reținut, însă, următoarea mențiune: „expunerea poate conduce chiar la fenomenul adaptării, senzațiile olfactive atenuându-se cu timpul (…)”. Până la urmă, oamenii se obișnuiesc cu mirosul urât. De ce ar trebui să ne mai complicăm să facem calcule?
În Raportul privind impactul asupra mediului (varianta decembrie 2010), în secțiunea privind „impactul mirosurilor” (pag. 185) se menționează: „concentrațiile de 20 H2S sunt mai mici decât limita de sesizare a mirosului de 35 , dar depășesc valoarea limită din Ordinul MAPM nr. 592/2002; din datele prezentate se constată o ușoară poluare cu mirosuri, asimilabile hidrogenului sulfurat, pe o arie restrânsă în zona localității Vornicenii Mici”. Concluzia este aceea că impactul depozitului asupra localităților învecinate, aflate la peste 1 km distanță, este unul acceptabil(pag. 185).
Studiul ar fi trebuit să conțină, la rândul său, analiza valorilor concrete ale hidrogenului sulfurat la distanțele de 675-769 m, pe direcția Sud, față de localitatea Vornicenii Mici, localitatea cea mai afectată datorită situării pe direcția vântului.
Trebuie să remarcăm că, în privința zgomotului (doar în privința acestuia), Studiul conține prezentarea unor valori concrete. În privința hidrogenului sulfurat și a particulelor însă, nicio astfel de precizare. Așa cum am văzut, Raportul privind impactul asupra mediului a făcut o astfel de analiză și a ajuns la câteva concluzii. Studiul ar fi trebuit să facă, la rândul său, acest lucru, cu atât mai mult cu cât acum distanțele avute în vedere în ecuațiile matematice de calcul sunt mai mici decât cele avute în vedere de autorii Raportului.
La ora actuală, Ordinul MAPM nr. 592/2002 a fost abrogat prin Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător. Valorile maxime de hidrogen sulfurat sunt indicate în STAS 12574/1987. Așa cum rezultă din Răspunsul la interpelare formulat de Ministerul Sănătății cu nr. FB 9175/5.10.2017 (pe care vi-l atașăm, document accesibil la adresa de internet. http://parlament.ro/interpel/2017/r573B.pdf), acesta este actul normativ aplicabil în cazul concentrațiilor de hidrogen sulfurat. Concluzia a fost formulată plecând de la analiza depozitului de deșeuri din comuna Chiajna. Pe baza analizei efectuate de specialiștii INSP (mențiune făcută la începutul răspunsului), concluzia Ministerului Sănătății este aceea că STAS 12574/1987 este actul normativ ce prevede limitele maxim admise de H2S, iar limitele avute în vedere trebuie să fie cele pentru expuneri de scurtă durată, 30 min.
Valoarea de 20 H2S indicată în Raportul privind impactul asupra mediului este superioară limitei indicate de STAS 12574/1987, pentru expunere de 30 minute (15 aer). Aceasta în condițiile în care Raportul a avut în vedere o distanță de peste 1.000 m (pag. 185).

  1. Studiul conține recomandarea respectării tuturor avizelor și a studiilor de specialitate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile (pag. 65). În materia depozitelor de deșeuri, actul normativ aplicabil este H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor. În partea privitoare la concluzii, Studiul face referire doar la instituirea unei zone de protecție sanitară conform O.M.S. nr. 119/2014. În ce privește respectarea H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, competența de decizie aparține Agenției pentru Protecția Mediului Suceava.

  1. Studiul conține recomandări generale, nefiind indicate măsuri concrete. Spre exemplu, „împotriva senzației de disconfort a populației prin producerea de eventuale zgomote, vibrații, mirosuri, praf, fum a investiției propuse, care pot afecta populația învecinată obiectivului se vor asigura mijloace adecvate de limitare a nocivităților, astfel încât să se încadreze în normele din standardele în vigoare” (pag. 66);

  1. Studiul conține recomandarea concretă a „constituirii unei perdele de vegetație perimetral obiectivului, pentru a împiedica transportul la distanță al pulberilor în suspensie și pentru a diminua nivelul zgomotului propagat, perdea dublă spre zona locuințelor celor mai apropiate” (pag. 66). Conform aceluiași studiu, această perdea acum nu există. După plantarea ei, oricum, în perioada de început a funcționării depozitului, „această perdea nu va putea asigura eficient reducerea emisiilor în afara amplasamentului” (pag. 49). Este firesc. Arborii trebuie să crească. Până atunci însă, locuitorii satului Vornicenii Mici (localitatea cea mai vulnerabilă, conform Raportului la studiul de impact asupra mediului) vor fi victimele sigure a poluării prin pulberi sedimentabile (în plămânii lor, bineînțeles).


  1. OBSERVAȚII PRIVITOARE LA PROIECTUL AUTORIZAȚIEI INTEGRATE DE MEDIU

În ceea ce privește proiectul Autorizației Integrate de Mediu formulăm următoarele observații:
  1. În enumerarea actelor normative care constituie baza legală a emiterii Autorizației, proiectul conține următoarea mențiune:
„Ca urmare a cererii adresate de CONSILIUL JUDETEAN SUCEAVA cu punctul de lucru Centrul de Management Integrat al Deșeurilor Moara, înregistrată la Agenția pentru Protecția Mediului Suceava cu 6688/21.06.2017,
– în baza analizării documentației de susținere a solicitării pentru obținerea Autorizației integrate de mediu, a comentariilor, sesizărilor, punctelor de vedere înregistrate în timpul derulării procedurii;
  • în urma consultării publicului și a organizării ședinței de dezbatere publică din data de 29.11.2017
– cu luarea în considerare a comentariilor și observațiilor publicului privind emiterea autorizației integrate de mediu, referitoare la distanta dintre corpul depozitului si localitățile Vornicenii Mari si Vornicenii Mici;
– în urma evaluării condițiilor de operare și a respectării cerințelor Legii nr. 278/2013 privind emisiile industriale;
– în baza O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, aprobată prin Legea nr. 265/2006, cu modificările și completările ulterioare; (…)
Cu respectarea cerințelor legale prevăzute de: (…)
4. HG nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor; (…)”. (pag. 3)

Astfel cum am arătat de la bun început, în materie de protecția mediului, H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor instituie obligația respectării unei distanțe de cel puțin 1.000 m între corpul depozitului de deșeuri și zonele locuite. Această zonă de protecție trebuie să existe în raport cu orice zonă locuită și cu orice construcție individuală locuită și nu sunt admise niciun fel de derogări.
H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor reprezintă actul normativ special, domeniul său de reglementare fiind în mod exclusiv depozitele de deșeuri, în aplicarea directivei europene pe aceeași temă, cu valoare juridică superioară unui ordin de ministru. Obligativitatea respectării dispozițiilor H.G. nr. 349/2005 este subliniată și protejată prin normele imperative impuse prin dispozițiile art. 5 din Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale și art. 29 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului.
În partea privitoare la descrierea amplasamentului proiectul Autorizației arată că:
„Distanțele față de cele mai apropiate localități sunt:
-satul Vornicenii Mici la sud - 770m
-satul Vornicenii Mari la vest – 890m
-satul Zăhărești la nord - 2km
-satul Linei la est – 2km” (pag. 17).

Vă atragem, așadar, atenția asupra faptului că mențiunea de la pag. 3 (indicată mai sus) este falsă. Autorizația va fi dispusă cu încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor și nu cu respectarea acesteia. Efectuarea unui studiu de impact asupra sănătății populației, în baza unui ordin al ministrului sănătății, nu poate justifica o excepție de la dispozițiile H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, în condițiile în care acest act normativ nu cunoaște excepții.
Agenția pentru Protecția Mediului Suceava cunoaște foarte bine faptul că H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor constituie actul normativ aplicabil depozitelor de deșeuri. De aceea l-a și indicat în partea de început a proiectului Autorizației. Și, tot de aceea, în toată procedura de emitere a acordului de mediu, s-a urmărit de către autoritatea emitentă verificarea îndeplinirii condiției distanței minime de 1.000 m.
Însă, în ce privește respectarea sa, apreciem că Autorizația se va emite (dacă se va face acest lucru) cu încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor.
  1. În secțiunea privitoare la „documentația de solicitare”, proiectul Autorizației include Acordul de mediu nr. 9/2009, revizuit la 23.12.2010, emis de emis de Agenția Regională pentru Protecția Mediului Bacău.
Așa cum am arătat anterior, ca urmare a constării faptului că distanțele dintre corpul depozitului și zonele locuite sunt, în realitate, sub 1.000 m, Agenția pentru Protecția Mediului Suceava ar fi trebuit să constate că s-au modificat elemente de fond ale acordului.
Astfel,
  • atât timp cât menționează faptul că „cele mai apropiate zone locuite sunt satele Vornicenii Mari și Vornicenii Mici, la o distanță de peste 1.000 m de corpul depozitului”, Acordul de mediu nr. 9/2009, revizuit la 23.12.2010, emis de Agenția Regională pentru Protecția Mediului, nu mai este valabil.
  • atât timp cât pe durata execuției obiectivului nu au fost respectate dispozițiile H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor (obligație impusă la pag. 26 din Acordul de mediu), consecința menționată la pag. 28 din același Acord este „suspendarea și anularea acestuia, după caz”.

  1. În secțiunea privitoare la „documentația de solicitare”, proiectul Autorizației include Procesul verbal de constatare nr.5543/31.05.2018, pentru verificarea respectării condițiilor impuse prin acordul de mediu nr. 9/12.10.2009, revizuit la data de 23.12.2010.
Atât timp cât Agenția pentru Protecția Mediului Suceava a constatat faptul că distanțele dintre corpul depozitului și zonele locuite sunt sub 1.000 m, procesul-verbal de constatare nr. 5543/31.05.2018 trebuie revizuit. Dacă atunci funcționarii Agenției nu au constatat faptul că o cerință imperativă a Acordului de mediu este încălcată (și anume, obligația respectării H.G. nr. 349/2005), ar trebui să o facă acum.
  1. În ce privește recomandările, proiectul Autorizației prevede că, potrivit Acordului de mediu, operatorul are obligația realizării unei perdele vegetale în jurul depozitului (pag. 73)
Legat de această recomandare, este imperativ ca Autorizația Integrată de Mediu să menționeze faptul că, la începutul funcționării depozitului, perdeaua nu va fi eficientă. Aceasta este concluzia Studiului privind impactul asupra sănătății populației, iar această concluzie este asumată de către funcționarii publici din cadrul Agenției pentru Protecția Mediului Suceava prin emiterea Autorizației.
Acordul de Mediu a impus această obligație a constituirii unei perdele vegetale în condițiile în care distanța minimă de 1.000 m era respectată. Acum, această distanță este sub 1.000 m, iar arborii vor fi plantați doar în toamna anului 2018 (așa cum arată proiectul).
Până când arborii vor crește, cine își asumă răspunderea pentru prejudiciile aduse sănătății oamenilor? Împotriva cui vor acționa aceștia atunci când vor solicita daune? Pentru ca lucrurile să fie clare, vom da răspunsul încă de pe acum. Nu împotriva operatorului. El doar va pune în practică ceea ce Agenția pentru Protecția Mediului Suceava își asumă prim emiterea Autorizației Integrate de Mediu și anume:
  • faptul că depozitul este construit la distanțe mai mici de 1.000 m față de zonele locuite,
  • faptul că Studiul privind impactul asupra sănătății populației arată că perdeaua de vegetație nu există și, chiar dacă va fi plantată, la începutul funcționării depozitului, ea nu va fi eficientă (pag. 49);
  • faptul că Raportul privind impactul asupra mediului a arătat că „impactul depozitului Moara asupra zonelor rezidențiale limitrofe aflate în afara limitei de 1 km distanță se va situa în limite admisibile” (pag. 185).

Să așteptăm, așadar, liniștiți, ca arborii să crească. Autoritățile au constat că lucrurile nu sunt chiar în ordine, dar arborii, ca de multe ori în istorie, ne vor salva. Păcat că nu au început lucrările cu plantarea arborilor. Până acum creșteau un pic.
În final, după analiza reglementărilor legale, a studiilor realizate de consultanții angajați de beneficiarul Consiliul Județean Suceava, a deciziilor asumate (sau în curs de asumare) de către autoritățile competente trebuie să exprimăm o mare revoltă. În scris, bineînțeles.
Atunci când legea prevede o anumită distanță minimă între corpul depozitului și zonele locuite, iar beneficiarul construiește un depozit foarte mare de deșeuri, întins pe 23 ha, cu o înălțime de 45 m deasupra nivelului actual al solului și o capacitate de 3.750.000 tone deșeuri (oare ne putem imagina cum arată aproape 4 milioane de tone de deșeuri la o înălțime de 45 m deasupra solului pe o suprafață de 23 ha?), toată dezbaterea se învârte în jurul respectării sau nu a 1.000 m. Este peste sau este sub? Este în regulă dacă distanța este sub 1.000 m? Și cum o măsurăm? Cu pasul, cu Google Earth, cu topografi?
La așa o suprafață și capacitate, depozitul trebuia construit cât mai departe de oameni. Cât de departe se putea. Și dacă în acel loc nu se putea mai departe ar fi trebuit ales alt loc.
Chiar dacă distanțele minime sunt respectate ar trebui să ne gândim că pot apărea disfuncționalități în funcționare, măsurile de prevenție poate nu vor fi suficiente, arborii vor crește mai încet. Poate va fi secetă. Dar nu. Griji preventive nu avem niciodată. Amânăm asumarea responsabilității și o transmitem operatorului, promițând o supraveghere la sânge. Încercăm să respectăm litera legii, și nu o nimerim nici pe aceasta întotdeauna, dar la spiritul ei nu ne uităm niciodată. Aceasta este dovada că normele preluate din dreptul european nu sunt înțelese, nu au intrat încă în mentalitatea noastră. Spiritul normelor incidente în materia depozitelor de deșeuri este guvernat de ideea protejării mediului și a sănătății oamenilor. Acesta este firul roșu care ar trebui să guverneze orice decizie.
Poate să fie respectată orice distanță minimă, însă, în orice secundă a vieții lor, cei care își asumă responsabilitatea funcționării unui depozit de deșeuri ar trebui să se întrebe: sunt oamenii protejați? nu cumva facem rău cuiva? nu cumva un copil va inhala PM2,5 și va face un accident vascular? nu cumva grăbim moartea unui bătrân? sau a unui copil? sau a unei femei? sau a unui bărbat?
Responsabilitatea deciziei nu înseamnă doar aplicare rigidă a legii. Ci și spirit, compasiune, umanitate, căldură umană, grijă, emoție, rușine. De aceea legile se aplică de oameni, și nu de automatele de cafea.
Cu toate acestea, autoritățile încearcă să arate că totul este în regulă. Chiar dacă zonele locuite se află la mai puțin de 1.000 m (și ne-am dat seama acum, când proiectul este construit; cine va cere scuze oamenilor pentru faptul că în dezbaterea publică li s-au prezentat date eronate? cine își asumă răspunderea pentru faptul că autorității emitente a acordului de mediu s-au prezentat date eronate?), chiar dacă nu avem încă perdea vegetală de protecție, chiar dacă, și, atunci când o vom avea, ea nu va fi eficientă în primii ani de funcționare a depozitului. Pe hârtie, totul este în regulă.

Cine se gândește, totuși, la oameni? Unde sunt ei în toată această dezbatere?
A vorbi despre distanțe înseamnă a vorbi despre oameni.
Despre oamenii care trăiesc acolo încă dinainte de a se naște ideea depozitului, despre oamenii care au acolo o viață și o familie, despre oamenii care au ghinionul să se afle fie peste fie sub 1.000 m de corpul depozitului.
Despre acei 416 oameni care au spus în 2009 autorităților că depozitul va fi prea aproape de ei și li s-a răspuns, ceremonial, că totul e în regulă, că depozitul se află la peste 1.000 m de zonele locuite. Despre acei 416 oameni care au avut dreptate. Despre acei oameni uitați de beneficiar atunci când acesta a comunicat Comisiei Europene că „nu s-a înregistrat nicio reacție negativă din partea populației din Moara”.
Despre oameni care acum trăiesc. Despre oamenii a căror viață poate fi scurtată de pulberile și hidrogenul sulfurat ce va pluti în aer.
Despre oameni.

Vă rugăm să reflectați asupra acestui lucru și să vă gândiți la faptul că agențiile pentru protecția mediului au obligația de a proteja mediul și oamenii. Agențiile pentru protecția mediului nu au menirea de corecta greșeli ale altor autorități ale statului. Greșelile trebuie asumate, oricare ar fi costurile. Nu ascunse și nu motivate. Măcar atunci când e vorba de viața și sănătatea oamenilor. Și de fonduri pe care cetățenii Uniunii Europene ni le-au dat în mod gratuit. Cu condiția să le facem oamenilor o viață mai bună și să nu îi mințim atunci când le cerem banii.

------------------------------------


Având în vedere toate aceste observații, formulăm următoarele solicitări:
  1. să respingeți solicitarea de emitere a Autorizației integrate de mediu, întrucât sunt încălcate dispozițiile imperative ale H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor;
  2. având în vedere asumarea faptului că, în realitate, distanțele dintre corpul depozitului și zonele locuite sunt sub 1.000 m, să verificați din nou și să constatați, prin proces-verbal, dacă sunt respectate condițiile prevăzute în Acordul de mediu nr. 9/2009; în această verificare concluzia ar trebui să fie negativă, întrucât H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor nu este respectată.
  3. să inițiați toate procedurile legale pentru anularea Acordului de Mediu nr. 9/2009, atât timp cât emiterea lui s-a realizat pe baza unor date incorecte;

În măsura în care veți respinge argumentele legate de aplicarea H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, vă rugăm să respingeți solicitarea de emitere a Autorizație integrate de mediu întrucât:
  1. Studiul privind impactul asupra confortului și sănătății populației din zonă arată că, la începutul funcționării depozitului, perdeaua vegetală nu va fi eficientă. În această situație, populația din zonele locuite învecinate este supusă unui risc considerabil de îmbolnăvire datorată inhalării particulelor emise în aer. Acest risc nu este înlăturat cel puțin până în momentul în care arborii vor crește, iar perdeaua vegetală va deveni eficientă.
  2. Studiul privind impactul asupra confortului și sănătății populației din zonă nu conține o analiză concretă a impactului mirosurilor asupra populației din zonele locuite învecinate, în condițiile în care Raportul privind impactul asupra mediului cuprinde o astfel de analiză, ajungându-se la concluzia încălcării dispozițiilor Ordinului MAPN nr. 592/2002. La ora actuală, acest ordin a fost abrogat prin Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, însă, așa cum am arătat, Ministerul Sănătății a indicat faptul că norma aplicabilă, cea care stabilește concentrațiile maxime de hidrogen sulfurat, este STAS 12574-87. Studiul trebuie să cuprindă o analiză detaliată a impactului hidrogenului sulfurat asupra zonelor locuite învecinate (cu atât mai mult cu cât ele se situează sub limita minimă de 1.000 m) atât prin prisma mirosurilor, cât și a riscurilor pentru sănătate. Ministerul Sănătății a arătat, expres și explicit, în răspunsul formulat cu ocazia interpelării parlamentare, că, dincolo de problema mirosurilor, există riscuri pentru sănătatea oamenilor ca urmare a expunerii la hidrogen sulfurat.
Emisiile de hidrogen sulfurat reprezintă o problemă esențială a depozitelor de deșeuri, iar analiza lor trebuie să se regăsească în Studiul privind impactul asupra confortului și sănătății populației din zonă. Din această cauză, Studiul trebuie revizuit și completat, avându-se în vedere distanțele reale.
  1. Studiul privind impactul asupra confortului și sănătății populației din zonă nu conține o analiză concretă a impactului pulberilor (particulelor) asupra sănătății populației din zonele învecinate, în condițiile în care Raportul privind impactul asupra mediului cuprinde o astfel de analiză. În raport cu valoarea indicată de Raport, avându-se în vedere în ecuațiile de calcul o distanță de peste 1.000 m, valoarea indicată se află la limita superioară pentru PM10 și peste valorile limită pentru PM2,5.
Pulberile emise în aer reprezintă o problemă esențială a depozitelor de deșeuri, iar analiza lor trebuie să se regăsească în Studiul privind impactul asupra confortului și sănătății populației din zonă. Din această cauză, Studiul trebuie revizuit și completat, avându-se în vedere distanțele reale.

Ne exprimăm speranța că toate aceste observații vă vor fi de ajutor pentru a lua o decizie legală și înțeleaptă. În aplicarea legii și a spiritului ei. Și întotdeauna cu gândul la oameni.
Cu deosebită considerație,

AVOCAT
dr. Diana Ionescu




Pe aceeași temă:
Etichete:

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii