Undeva prin clasa a doua sau a treia am învăţat una dintre regulile de bază ale Limbii Române: înainte de b şi p se foloseşte întotdeauna litera m. Învăţătorul ne-a atras atenţia că există şi excepţii de la această regulă. Exemplul folosit întotdeauna era oraşul Istanbul. Sunt sigur că acest exemplu poate fi găsit în orice manual care a fost editat vreodată în ţara asta. Sau, dacă eşti chiar atât de analfabet, în zilele noastre durează doar câteva secunde să cauţi pe internet forma corectă a cuvântului.
Am primit aseară acest material de propagandă electorală în cutia poştală. Ăştia de la PSD s-au făcut de râs. Din nou. Un alt exemplu, aici.
Pe de altă parte, dincolo de faptul că asta e campanie electorală mascată, PSD încalcă legea care îi obligă să inscripţioneze pe astfel de materiale tirajul şi numele tipografiei unde au fost realizate.
3 Comentarii
Dinuli, de acord cu elementaritatea crâncenă a exemplului extras din puțul gândirii pesediste.
RăspundețiȘtergereÎnsă, prin lumea asta (prost făcută, în care sfertodocții sunt șefi în loc să pută) mai sunt unii care au chiulit de la Școala de Vară a Fesenismului de Caviar pe motiv că erau ocupați să cetească și DOOM, inclusiv varianta lui revizuită DOOM2.
Adicătelea, se mai scrie cu n înainte de p și în situațiile unor cuvinte obținute prin asocierea cu anumite prefixe sau elemente de compunere.
Exemple:
avanbec, avanpremieră, avanport, avanpost, nonprofit.
Sau, anumite toponime de genul Sânpetru...
Ca să nu mai vorbim de oarece xenisme (englezisme - în particular) care se preiau în grafia lor originală: input.
@Taz
RăspundețiȘtergereŞi ar mai fi unele nume proprii şi toponime de import. Excepţii sunt, clar, destule. Dar asta cu Istanbul o găseşti cu siguranţă în absolut orice manual de Limba Română.
Io* făcui precizările suplimentare doar pentru a conferi și un rol didactic blogului tău.
RăspundețiȘtergereDar, să nu știi că Istanbul se scrie cu „n” chiar că-i de maximă rușinică!