Poveste despre Lidl, angajați, șefi și clienți

Duminică, 28 februarie, ora 13.50. Magazinul Lidl din Obcini. Casa 1.

Aștept răbdător până ajung lângă casă. Un tinerel plictisit numără de două ori restul pentru o doamnă grăbită. Urmez eu. Tinerelul se întoarce și întreabă tare, privind pe lângă mine: „Ai luat ceva? Poți veni aici!”. Ne ignoră pe cei care aveam produse pe bandă și repetă invitația. Din spate vine o fătucă în uniformă Lidl, plătește un produs cosmetic și dispare.

- „Vi se pare logic să le acordați prioritate colegilor în defavoarea clienților?”, întreb contrariat.
- „Era șefa de magazin, poate se grăbea, are treabă!”
- „Șef, subaltern, nu contează, vi se pare logic?”, insist eu.
- „Hai, dom'le, că ați așteptat doar zece secunde”, răspunde iritat casierul.
- „Poate eu mă grăbesc mai tare. De ce nu m-ați întrebat?”.

Ignoră întrebarea și-mi dă restul privind în altă parte.

Plec iritat și pe casierul ignorant, și pe șefa de magazin care a acceptat o astfel de atitudine.

Trimiteți un comentariu

1 Comentarii

  1. Sigur nu era sefa ! Sef e un baiat. Nu asta conteaza. Nu-i frumos ce au facut. Asa isi pierd clientii.

    RăspundețiȘtergere