Cetăţeanul Ion Drăguşanul a fost sancţionat cu mustrare de comisia de disciplină a Centrului Cultural Bucovina, instituţie a Consiliului Judeţean Suceava. Sancţiunea a fost aplicată nu pentru activitatea pe care Drăguşanul o prestează ca angajat al instituţiei, ci pentru opiniile pe care le publică pe saitul personal.
Oricât de agresiv în exprimare ar fi Drăguşanul, şi o spun în condiţiile în care şi eu am fost vizat de imprecaţiile acestuia, este inacceptabil ca în România anului 2016 un angajat al unei instituţii publice să fie sancţionat pentru simpla exprimare a unor opinii.
Din păcate acesta este rezultatul sistemului clientelar promovat în Consiliul Judeţean de preşedinţii Gheorghe Flutur şi Cătălin Ioan Nechifor.
S-a ajuns din nou în situaţia în care conducători ai instituţiilor publice nu mai fac diferenţa între activitatea înscrisă în fişa postului şi preocupările angajaţilor în timpul liber. Şefii instituţiilor publice au ajuns să considere că dispun de angajaţi aşa cum odinioară moşierii dispuneau de iobagii legaţi de glie.
Aşa se face că, prin sancţiunea aplicată lui Drăguşanul zilele trecute, Consiliul Judeţean Suceava a reincriminat delictul de opinie. Demers absolut revoltător pentru România anului 2016.
Indiferent de eventualele simpatii sau antipatii faţă de persoana vizată, un astfel de abuz al CJ trebuie sancţionat public, astfel de apucături trebuie stopate din faşă. Altfel, până la interzicerea de facto a dreptului elementar la liberă exprimare nu mai e decât un singur pas.
Oricât de agresiv în exprimare ar fi Drăguşanul, şi o spun în condiţiile în care şi eu am fost vizat de imprecaţiile acestuia, este inacceptabil ca în România anului 2016 un angajat al unei instituţii publice să fie sancţionat pentru simpla exprimare a unor opinii.
Din păcate acesta este rezultatul sistemului clientelar promovat în Consiliul Judeţean de preşedinţii Gheorghe Flutur şi Cătălin Ioan Nechifor.
S-a ajuns din nou în situaţia în care conducători ai instituţiilor publice nu mai fac diferenţa între activitatea înscrisă în fişa postului şi preocupările angajaţilor în timpul liber. Şefii instituţiilor publice au ajuns să considere că dispun de angajaţi aşa cum odinioară moşierii dispuneau de iobagii legaţi de glie.
Aşa se face că, prin sancţiunea aplicată lui Drăguşanul zilele trecute, Consiliul Judeţean Suceava a reincriminat delictul de opinie. Demers absolut revoltător pentru România anului 2016.
Indiferent de eventualele simpatii sau antipatii faţă de persoana vizată, un astfel de abuz al CJ trebuie sancţionat public, astfel de apucături trebuie stopate din faşă. Altfel, până la interzicerea de facto a dreptului elementar la liberă exprimare nu mai e decât un singur pas.
11 Comentarii
corect. este efectul statului in functii prea mult timp. daca vei lua la periat toate institutiile subordonate CJ Suceava, vei observa imediat sefi de prin 2004, 2005, fie manageri, fie adjucti... lefuri grase, imagine publica, dar munca e a celor mici; de la atata functie apare sclerozarea intelectului, mimica nemuririi, privirea in jos catre cei fara functii, care devin servitori sau tolerati. Ar fi in interesul statului ca orice sef sa fie maxim 2 mandate, de la facatorul de opinci la presedinte. Scurt pe doi. Indiferent de cum scrie Dragusanul, are activitate, are pozitie, si chiar daca nu intotdeauna se pricepe sau are dreptate, in interesul democartiei trebuie lasat sa scrie, sa vorbeasca. La urma urmei, cui nu-i convine sa-l dea in judecata pt calomnie sau alte bazaconii. La Centru daca ia cineva la periat activitatea salariatilor, doar cativa corespund. Restul doar angajari pe alte criterii ... dar poate faci un material pe tema asta
RăspundețiȘtergeresanctiunea poate fi contestata. :)
RăspundețiȘtergere„... Dragusanul, are activitate, are pozitie, si chiar daca nu intotdeauna se pricepe sau are dreptate, in interesul democartiei trebuie lasat sa scrie, sa vorbeasca”.
RăspundețiȘtergereDincolo de micile discuții cu privire la corectitudinea gramaticală, nu cred că este în interesul democrației ca unul cu principii slabe să nu fie sancționat niciodată. Nu am auzit vreodată de dogma intangibilității lui Gâză!!! Iar dacă aud de așa ceva vreodată, atunci mă declar „eretic”. Cel puțin din acest punct de vedere.
Ce ar trebui să așteptăm? Poate să facă Drăgușanul cum a făcut o închipuită de poetesă - dusă cu capul și cu state de plată la o altă instituție culturală aflată în subordinea CJ Suceava - care a aruncat cu călimara spre șeful ei de era să-i spargă capul? De gura ei, pedeliștii au lăsat-o în plata Domnului. Degeaba: pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești.
Nu e universal valabilă zicala, din fericire.
super tare... Ionica e acum victimă :)) :)) :))
RăspundețiȘtergere#jesuisdrăgușanul
RăspundețiȘtergereAceastă mârșăvie este încă o exemplificare a standardului Satrapic ce, încet-încet, substituie „statul de drept” înlocuindu-l cu „statul de drepți”
Indiferent despre subiectul acestui ABOMINABIL ABUZ – c-o fi Drăgușanul, c-o fi Manole, c-o fi Spetcu sau oricare alt cetățean român, aflat în deplinătatea drepturilor sale fundamentale, trebuie de luat atitudine fermă ÎMPOTRIVA ȘOBOLANILOR poltroni ce încearcă să impună Omerta prin exerciții polițienești de represiune și intimidare.
Căci:
Convenția Europeană a Drepturilor Omului stipulează CLAR niște drepturi Fundamentale, Umane, Europene, drepturi reiterate în cărticica aceea de căpătâi a nației – Constituție – cărticică cu foile căreia își șterg curul tot felul de șobolani cu elice, emanații flatulante ale neo-socialismului de caviar de inspirație post-decembristă:
„CEDO - ARTICOLUL 10
Libertatea de exprimare
1. Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare.
Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.”
„Constituția României - ARTICOLUL 30
Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.”
TOTUL E CLAR ACUM, GUZGANILOR CU ELICE AI NEOSOCIALISMULUI DE CAVIAR, MIMETIZAT ÎN CAPITALISM DE JAPCĂ, RAPT, FURTIȘAG, REPRESIUNE ȘI INTIMIDARE?
#jesuisdrăgușanul
(fiindcă dacă nici Io* n-oi ști cum e cu delictul de opinie manufactura, atunci cine draaqu o mai ști?)
#jenesuisdrăgușanul
RăspundețiȘtergereAdică dacă blogurile, ziarele, site-urile de tot felul nu sunt, potrivit art. 10, alin. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, supuse unui „regim de autorizare”, atunci acestea pot să batjocorească orice și nimeni nu le poate trage la răspundere? Alin. 2 al art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului face, totuși, referire la „Exercitarea acestor libertăţi (de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei - n.n.) ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi (...)”.
Mai observăm că în același alin. 2 al art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se face trimitere la „(...) sancţiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru (...) protecţia moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora (...)”.
În atare situație ce ar trebui să înțelegem când îl apărăm pe Drăușanul:
1)Ori că dlui poate fi imoral sfidând reputația și drepturile altora pentru că, din strict din interpretarea alin. 1 al art. 10 din Covenția Europeană a Drepturilor Omului, blogurile, ziarele, site-urile de tot felul nu sunt supuse unui „regim de autorizare”
SAU
2)Dlui poate fi imoral sfidând reputația și drepturile altora pentru că, în caz contrar, poate ajunge să fie extrem de imoral, sfidând mai tare reputația și drepturile multora?
Atunci cum mai rămâne cu alin. 6 al art. 30 din Constituția României: „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine”?
Din câte observ, nu se face disticție în Constituția României cu privire la calitatea oficială și/sau umană a persoanei care are însă dreptul la demnitate, onoare, viață particulară și proprie imagine.
Ciudat este că, deși nu sunt de acord cu victimizarea lui Drăgușanul - recunoscând însă, pe de altă parte, că și domnia sa are dreptul la apărare, prin urmare este firesc să fie în egală măsură comentarii pro și contra - înclin să fiu în bună măsură de acord cu concluzia (așa o cataloghez eu, cel puțin) cum că suntem conduși de: „(...) GUZGANI CU ELICE AI NEOSOCIALISMULUI DE CAVIAR, MIMETIZAT ÎN CAPITALISM DE JAPCĂ, RAPT, FURTIȘAG, REPRESIUNE ȘI INTIMIDARE”.
Fără însă ca să cataloghez sancțiunea dată dlui Drăgușanul ca „mârșăvie” și ”exemplificare a standardului Satrapic (...)” sau mai ales „ABOMINABIL ABUZ” din considerentele ce țin de interpretarea art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și alin. 6 al art. 30 din Constituția României.
#jenesuisdrăgușanul
Hai să-ți răspuns KURZE/2
RăspundețiȘtergereÎncălcarea demnității, onoarei, imaginii sau a vieții private, invocată de tine în prevederile generaliste ale normativelor specificate, ESTE REGLEMENTATĂ EXPRES în noul COD CIVIL capitolul referitor la drepturile personale nepatrimoniale ale persoanei (de pe la art. 70 înclo).
Astfel încât, dacă-i spui unui șobolan cu elice, personalitate publică a neosocialismului de caviar, sau simplă persoană privată, fără veletăți adminsitrativo-guzgănești, că ESTE UN BOU PURTĂTOR DE TALANGĂ TRANSHUMANTĂ și, pe cale de consecință, ÎN BAGI ÎN PIZDELE MAMEI LUI cu un nedisimulat elan proletar, ei bine, acesta, considerându-și atinse drepturile personale nepatrimoniale SE ADRESEAZĂ INSTANȚEI printr-o acțiune civilă al cărei sediu al materiei stă exact în articolele din Codul civil anterior precizate.
Diferența dintre ACȚIUNEA CIVILĂ - MORALĂ și SANCȚIUNEA ADMINISTRATIVĂ - IMORALĂ subliniază granița dintre Democrație și Satrapie, dintre „Stat de drept” și „Stat de drepți”.
AM ZIS!
În loc de concluzie:
RăspundețiȘtergerePunctul de referință al postării lui Dinu îl constituie aplicarea unei SANCȚIUNI DISCIPLINARE, pe linie administrativă, sancțiune motivată de activitatea publică a Drăgușanului.
Hai să nu împingem cu cornul polemica informală a TEMEI INIȚIALE a postării lui Dinu către orizonturile nelimitate ală hălăduirii tezsite pe Câmpiile elizee ale polemicii inutile.
Exercitarea cu bună sau cu rea-credință a dreptului fundamental la libertatea de exprimare NU CONSTITUIE TEMEI LEGAl pentru aplicarea unei sancțiuni administrative.
Sediul materiei ESTE INTABULAT ÎN NOUL COD CIVIL.
PUNKT!
Iar pentru cel care a îndrăznit să aplice o asemenea sancțiune (n-am habar cine e) îi transmit, cu toată responsabilitatea:
Băăăă, DOBITOCULE, să-mi belești PULA și mie, și zecilor și sutelor de mii de postaci, de comentatori, de bloggeri, de analiști, de formatori de opinie activând în mediul online sau în presa print sau audio-vizuală.
EȘTI UN BOU COMUNIST, PURTĂTOR DE TALANGĂ CALPĂ, CROITĂ DIN BRONZUL IMPUR AL STATUII LUI LENIN DIN PIAȚA ROȘIE!
„Diferența dintre ACȚIUNEA CIVILĂ - MORALĂ și SANCȚIUNEA ADMINISTRATIVĂ - IMORALĂ subliniază granița dintre Democrație și Satrapie, dintre „Stat de drept” și „Stat de drepți”. AM ZIS!” NOROC CĂ NU ESTE TRECUT ȘI ÎN LEGE CĂ SANCȚIUNEA ADMINISTRATIVĂ ESTE IMORALĂ. Eu, mai umil, doar emit opinii/considerații vizavi de unele situații de viață, încerând să analizez cum s-ar vedea și din partea cealaltă, fără să am pretenția că este neapărat adevărat ceea ce cred la un moment dat despre ceva anume, cum ar fi și povestioara asta cu Drăgușanul.
RăspundețiȘtergereTotuși, chestia cu „AM ZIS” (scris cu majuscule iar asta, de fapt, mă intrigă un pic) nu este oare o formă prin care se expimă oamenii cu înclinații spre autoritarism, nu doar cei mai rebeli/anti-sistem? Nimeni nu are voie să vă contrazică deloc, cu argumente bune sau mai puțin bune, pe dumneata sau pe Dinu, doar pentru că dumneata „AI ZIS”? Aceasta este pe teritoriul Democrației sau pregătiți un mic exod spre Satrapie?
„Exercitarea cu bună sau cu rea-credință a dreptului fundamental la libertatea de exprimare NU CONSTITUIE TEMEI LEGAl pentru aplicarea unei sancțiuni administrative”? Chiar așa să fie? Să înțeleg că aceasta ar fi o portiță de scăpare pentru cei care lucrează în mediul public și nu numai și care pot în felul acesta să eludeze normele de conduită din regulamentele de funcționare, fie ele bune sau rele, dar înclin eu să cred că sunt, totuși, necesare?
Cu alte cuvinte unul - indiferent de nume, funcție etc - mă poate face în fel și chip iar eu trebuie să aștept cumințel vreun an și ceva hotărârea instanței, vreme în care același personaj mă poate face iar în fel și chip; desigur că din nou aș avea posibilitatea (nu nepărat ș timpul) să îl mai chem în judecată și să rabd încă un an și ceva. V-ar plăcea să fiți într-o atare situație?
Asta ar fi deci un lucru MORAL, o sancțiune disciplnară pe linie administrativă este însă IMORALĂ? Probabil că ar trebui să mai nuanțați, părerea mea.
În final, vă rog foarte frumos să mă iertați că nu am putut fi chiar atât de scurt pe doi cum ați vrut dumneavoastră să fiți în primul răspuns pe care mi l-ați dat.
AM ZIS! este o formulă imperativă ce nu trădează predispoziția spre autoritarism, ci se vrea a fi un corolar, un conclusiv, o subliniere finală a argumentelor expuse.
RăspundețiȘtergereAceastă expresie își are ascendentul arhetipal în expresia latină „DIXI!” sau „IPSE DIXIT!”, cu corespondent similar în finalitatea discursului triburilor amerindiene: „Howgh!”
Dacă stau bine să mă gândesc, și voivozii începeau câte o pravilă cu formula invariabilă „Noi, X-ulescu Voievod, uns Domn al tuturor rumânilor prin mila Domnului Zeu...” și o isprăveau cam în aceeași notă stilistică „AM ZIS!”
Acest „AM ZIS” se vrea a fi expresia definitivă și irevocabilă a argumentației proprii, peste care oratorul NU MAI ACCEPTĂ argumente antiteziste.
AM ZIS!
Bine AI ZIS: „Acest „AM ZIS” se vrea a fi expresia definitivă și irevocabilă a argumentației proprii, peste care oratorul NU MAI ACCEPTĂ argumente antiteziste”.
RăspundețiȘtergere