Cum ne manipulează evazioniştii: intoxicările care au răsturnat logica şi sistemul de valori din România

În România s-a ajuns ca încălcarea legii să devină dezirabilă, iar impunerea legii să fie categorisită ca abuz. Infractorul este apărat, dar instituţiile statului sunt linşate public.

Explicam ieri de ce avem cu toţii de pierdut în cazul în care statul, prin instituţiile sale, ar tolera evaziunea fiscală. Argumentelor mele li s-a răspuns cu înjurături. Nu sunt vanitos, nu am nevoia să mi se dea dreptate. Tocmai de asta nici nu evit să abordez unghiuri despre care ştiu că nu vor fi pe placul tuturor.

Din articole, emisiuni şi comentarii pe reţele de socializare am constatat că în ultimele zile, cel puţin în aparenţă, sistemul de valori din România parcă s-ar fi răsturnat. Evazioniştii, cei care practic fură contribuabililor oneşti banii pentru servicii şi lucrări publice, sunt apăraţi cu cerbicie, linşată fiind tocmai instituţia care are rolul de a ne proteja de aceşti infractori.

Vă daţi seama cât de tare a fost pervertită gândirea acestui popor? Cum de s-a ajuns ca încălcarea legii să devină dezirabilă, dar impunerea legii să fie este categorisită ca abuz?

Argumentele „infailibile" ale evazioniştilor

Am tot urmărit ce s-a scris pe tema recentelor acţiuni ale ANAF, dar şi sutele de comentarii la articolul de ieri. Am observat numeroşi indivizi, mai ales pe Facebook, care propagă câteva teme numai bune de convins poporul despre netrebnicia inspectorilor antifraudă.

1. Urzicile confiscate de la o bătrână, la piaţă. Povestioara asta a prins cel mai bine. „Cum să nu te revolţi când ANAF îi confiscă urzicile unei băbuţe amărâte, cu asta începe lupta împotriva evaziunii?”, a devenit argumentul suprem. Cum să nu le dai dreptate, mai ales că scena a fost suprinsă, din păcate doar vizual, de prietena unei colege de blog din Focşani. Argumentul este, într-adevăr, infailibil.
   Apropo, prin piaţa din cartier, am mai văzut cum băbuţe cu două sticle de lapte, nişte ouă şi un boţ de brânză mai sunt luate uneori la întrebări, dar de fiecare dată erau doar poliţişti locali.
2. Cofetării, baruri închise pentru câţiva lei. Deciziile inexplicabile, la limita abuzului, de care au fost acuzaţi inspectorii antifraudă s-au dovedit ulterior doar simple poveşti. Cum e cazul cofetăriei Codrina din Timişoara despre care s-a spus că a fost închisă pentru 1,5 lei. Deşi conducerea cofetăriei a anunţat pe pagina de Facebook încă de miercuri, 25 martie, că nici măcar n-a făcut obiectul unui control, informaţia încă este rostogolită şi acum, după o săptămână, pe site-uri şi pe reţele de socializare.
   
3. De ce nu se începe cu marea evaziune? De acord, dar conform statisticilor, 90% dintre cazurile instrumentate de ANAF în 2014 şi 87% dintre cazurile din primele două luni din 2015 au vizat prejudicii de peste un milion de euro/dosar.
   

Dincolo de aceste clişee metamorfozate în varii forme, propaganda pro-evazionistă rămâne goală, fără niciun conţinut.

Trist este că, în loc să acuze paradoxul şi să militeze pentru restaurarea normalităţii, mass-media şi politicienii s-au căţărat pe acest curent de decredibilizare a luptei împotriva evaziunii fiscale. Mare păcat este că goana după imagine, voturi sau audienţă ajunge să pervertească gândirea raţională, logică.

Acest articol publicat și pe blogul de pe adevarul.ro