Nu vreunui bulibaşă cu tron, sceptru şi coroană, nici vreunui mare sportiv, manelist spoit cu aur sau asfaltangiu sponsor de partid adresez această urare. Buimăciţi de necontenita paradă prin ziare şi emisiuni colorate a încoronaţilor plăsmuiţi, deseori îl uităm tocmai pe fostul şef al statului român, Regele Mihai I.
V-am cunoscut, Majestate, încă din copilărie. Îmbrăcat în uniformă militară, priveaţi visător dintr-o fotografie îngălbenită, păstrată cu grijă de bunicul meu, ţărănist convins, neclintit nici după două „stagii” prin temniţele comuniste.
V-am descoperit apoi la şcoală, la începutul anilor '90, în manualul de istorie. Cărţulia, din care de curând dispăruse doar fotografia lui Ceauşescu, spunea o poveste încă impregnată de mistificările comuniste. Asta m-a făcut şi mai curios. Cărţi, interviuri, reportaje, documentare sau editoriale mi-au format o imagine mai reală, cred eu, despre dumneavoastră.
Un întreg aparat de propagandă a încercat, obsesiv, să vă şteargă chipul din sufletul românilor. Ce nu au reuşit activiştii de partid în cei peste 40 de ani de comunism, se întâmplă, din păcate, chiar în zilele noastre. Libertatea de exprimare şi accesul la variate mijloace de informare nu au dus la proiectarea unei imagini corecte în mentalul colectiv despre ultimul mare om de stat al României.
Mediatizarea intensivă a declaraţiilor mincinoase în care regele este mârşav atacat, promovarea deşănţată a nepotului bastard al lui Carol al II-lea sau exacerbarea unor incidente care ar putea pune într-o lumină neplăcută membri ai Casei Regale, toate acestea au parcă un efect mai puternic decât disperata propagandă comunistă.
Și această ducere în derizoriu a titlului de rege este o lovitură. Presa abundă de regi ai fotbalului, manelelor, asfaltului, vămilor, interlopilor sau romilor, dar, în afară de 10 mai şi 25 octombrie, nu scrie mai nimic despre Mihai I, Regele Românilor, unul dintre puţinele repere de moralitate şi democraţie într-o societate în care parcă primează minciuna, corupţia şi populismul.
Pentru că ne îngăduiţi încă să visăm la o Românie altfel, bazată pe valori, patriotism şi democraţie, astăzi, când împliniţi 92 de ani, daţi-mi voie să vă urez „La mulţi ani, Majestate!”.
V-am cunoscut, Majestate, încă din copilărie. Îmbrăcat în uniformă militară, priveaţi visător dintr-o fotografie îngălbenită, păstrată cu grijă de bunicul meu, ţărănist convins, neclintit nici după două „stagii” prin temniţele comuniste.
V-am descoperit apoi la şcoală, la începutul anilor '90, în manualul de istorie. Cărţulia, din care de curând dispăruse doar fotografia lui Ceauşescu, spunea o poveste încă impregnată de mistificările comuniste. Asta m-a făcut şi mai curios. Cărţi, interviuri, reportaje, documentare sau editoriale mi-au format o imagine mai reală, cred eu, despre dumneavoastră.
Un întreg aparat de propagandă a încercat, obsesiv, să vă şteargă chipul din sufletul românilor. Ce nu au reuşit activiştii de partid în cei peste 40 de ani de comunism, se întâmplă, din păcate, chiar în zilele noastre. Libertatea de exprimare şi accesul la variate mijloace de informare nu au dus la proiectarea unei imagini corecte în mentalul colectiv despre ultimul mare om de stat al României.
Mediatizarea intensivă a declaraţiilor mincinoase în care regele este mârşav atacat, promovarea deşănţată a nepotului bastard al lui Carol al II-lea sau exacerbarea unor incidente care ar putea pune într-o lumină neplăcută membri ai Casei Regale, toate acestea au parcă un efect mai puternic decât disperata propagandă comunistă.
Și această ducere în derizoriu a titlului de rege este o lovitură. Presa abundă de regi ai fotbalului, manelelor, asfaltului, vămilor, interlopilor sau romilor, dar, în afară de 10 mai şi 25 octombrie, nu scrie mai nimic despre Mihai I, Regele Românilor, unul dintre puţinele repere de moralitate şi democraţie într-o societate în care parcă primează minciuna, corupţia şi populismul.
Pentru că ne îngăduiţi încă să visăm la o Românie altfel, bazată pe valori, patriotism şi democraţie, astăzi, când împliniţi 92 de ani, daţi-mi voie să vă urez „La mulţi ani, Majestate!”.
Dinu ZARĂ / Adevărul
0 Comentarii