O anchetă publicată de Jurnalul Naţional în care se vorbeşte despre interesele grupului Holzindustrie Schweighofer privind încheierea unui nou contract preferenţial cu statul pe o perioadă 10 ani pentru defrişarea pădurilor pomeneşte despre faptul că doi foşti prefecţi ai Sucevei au beneficiat de tratament medical la Viena pe cheltuiala firmei austriece. Despre cine să fie vorba?
***
În anul 2003, în România sosea (după ce a dat înconjurul Globului la vânătoare de resurse) o importantă companie austriacă, jucător însemnat pe piaţa mondială a lemnului, Holzindustrie Schweighofer. Cum scrie chiar pe pagina sa oficială de web, intrarea în România a însemnat pentru afacerile acestei firme "un nou început". Pentru pădurile româneşti, ar putea fi "începutul sfârşitului". Pentru că, deveniţi în scurt timp lideri pe piaţa prelucrării lemnului, austriecii au înfiinţat patru fabrici ultramoderne la Sebeş, Rădăuţi, Comăneşti şi Siret, care înfulecă, transformă în scândură şi exportă în lumea largă, pe calea ferată şi pe apă, peste 2,6 milioane de tone de lemn pe an. Un procesator atât de eficient, care lucrează cu cele mai futuriste tehnologii cu laser, cu o pricepere comercială la nivel planetar, are o nevoie colosală de materie primă. E între cei cinci mari furnizori europeni de cherestea ai Japoniei, are livrări în peste 40 de ţări. Să fie o întâmplare că sosirea marelui procesator a coincis cu declanşarea celei mai mari campanii de defrişări de păduri din istoria ţării?
Cantităţile de marfă achiziţionată de Schweighofer au crescut de la an la an, concomitent cu dezvoltarea capacităţii de prelucrare.
Lemn alb şi negru
Potrivit informaţiilor noastre, cei mai eficienţi aducători de contracte sunt Karl Schmidt şi Nichifor Tofan, binecunoscuţi pentru relaţii pe care le au în mediile de decizie silvică la nivel înalt. Şi directorul sucursalei din Sebeş, Călin Ioan Dumitreasă, este un contractor foarte harnic, numai în lunile mai şi iunie anul trecut şi-a adus aportul decisiv la cumpărarea a peste 221.000 metri cubi din judeţele Covasna, Braşov, Prahova, Vrancea şi Buzău.
Sigur, câtă vreme cantitatea de lemn ce poate fi legal recoltată este stabilită de la centru şi oarecum legiferată, producătorii şi utilizatorii autohtoni au început să intre în panică, văzând că resursele le sunt neîndestulătoare. Pe de o parte, invazia chineză, despre care am vorbit în ediţia de ieri a ziarului, i-a scandalizat şi i-a determinat să sesizeze Preşedinţia, Guvernul şi pe ceilalţi decizionali. Pe de altă parte, în pâlnia încăpătoare a Schweighofer se topea tot mai mult din cota anuală de lemn "alb", legal (despre cel ilegal nu avem destule date pentru a vorbi deocamdată).
În cadrul Asociaţiei Patronale a Forestierilor din România (ASFOR) s-au ridicat multe voci, anul acesta, în sprijinul protecţiei intereselor industriei băştinaşe. Un motiv serios pentru ca Gerald Schweighofer să încerce preluarea controlului asupra ASFOR, organizaţie puternică, reprezentată la nivel naţional, care are încă pârghiile pentru a stabili politicile în industria de profil. Acum un an, pe vremea asta, Karl Schmidt stabilise o convenţie cu nişte firme româneşti, în sensul înfiinţării unei structuri paralele. I-au fost alături HLV Transilvania, Sibiu (administrator Octavian Hadăr); Silva Lemntex, Hunedoara (Sabin Faur); Holz SRL, Maramureş (Vasile Coman) şi Losan SRL, Braşov (Daniel Frunză). Tentativa a căzut, austriecii s-au pus prin urmare să sape la rădăcină conducerea ASFOR, preşedintele Ioan Sberea (echilibrat şi cu autoritate, care a ştiut în mandatul său să împace interesele afaceriştilor, ale statului şi protejarea naturii) a fost înlocuit cu mult mai flexibilul Nicolae Ţucunel. Acesta este şi preşedintele Camerei de Comerţ Braşov, şi administrator al Forex SRL şi Eurolemn SRL din Braşov.
Nu ştim dacă, întemeiat sau nu, Gerald Schweighofer şi Karl Schmidt se bazează pe Ţucunel să-i sprijine ca să obţină pentru firma austriacă statutul de "firmă de interes naţional", poziţie din care ar urma să aibă acces preferenţial la vreo 57,6 milioane metri cubi de lemn în următorii 10 ani. De ce 10? Pentru că se apropie de sfârşit contractul de 10 ani dintre Romsilva şi Schweighofer şi acum e momentul unei uriaşe acţiuni de lobby (confirmată din sfera administrativă, ministerială şi politică) pentru prelungirea acestuia cu încă pe-atât. Nu ştim dacă Ţucunel va da sprijinul scontat. Ştim însă că şi alte mari companii (a se citi megatermite) aspiră la acest statut. Le numim: Kronospan Romania (Markus Habegger) Egger Romania (Stefan Emberger), Romanel International (Hassan Sinno) şi Prolemn (Haluk Yildiz).
Numai fapte bune
Marele capital se descurcă într-o ţară balcanică la fel de bine ca într-o ţară bananieră. Pe plan local, vânătoarea de resurse naturale nu este văzută ca o activitate ce interesează siguranţa naţională, sub componenta sa economică. Combinatele de prelucrare a lemnului sunt furnizoare de venituri la bugetele oraşelor. Aduc o părelnică prosperitate, ocupă forţă de muncă. Companiile fac opere de binefacere. La Rădăuţi, de exemplu, Egger a amenajat parcurile. Schweighofer şi Egger au dotat spitalul orăşenesc, şi încă bine de tot, cu aportul primarului Vienei. Austriecii au ridicat case pentru sinistraţii inundaţiilor (provocate în bună măsură şi de despăduririle haotice, cum s-a demonstrate ştiinţific) la Brăniceşti, în valoare de jumătate de milion de euro. Pe lângă comunitate, de atenţia marilor companii beneficiază şi demnitarii. Cel puţin doi foşti prefecţi de Suceava au beneficiat de tratamente la Viena pe spezele Schweighofer. Dar şi alţii, despre care vom scrie.
Codiţe româneşti de topoare austriece
Surse ministeriale, din administraţie şi din instituţii cu atribuţii în aplicarea legii ne-au ajutat să întocmim o listă cu oficiali de la nivel local şi organe de control care pun înaintea interesului statului interesul "Holzindustrie". Unii ar numi această răsturnare de interese "corupţie". Alţii, "oportunitate". Despre fiecare din ei vom detalia la momentul potrivit.
● Pop Vasile (inspector silvic în cadrul Corpului de Control al MMP),
● Morar Mihai Lucian (director coordonator al Direcţiei Silvice – DS – Alba),
● Boariu Gheorghe Dan (şeful Ocolului Silvic – OS – Sebeş din cadrul DS Alba),
● Avram Gheorghe (inspector coordonator al ITRSV Cluj-Napoca),
● Ivan Gheorghe (director coordonator al DS Bistriţa-Năsăud),
●Solomonesc Adorian (directorul coordonator al DS Caraş-Severin),
●Coşnean Ioan (director coordonator al DS Covasna),
● Abraham Istvan (director coordonator adjunct al DS Harghita),
● Ignat Emil Constantin (director coordonator al DS Hunedoara),
● Sajerli Mihai Graţian (director coordonator al DS Maramureş),
● Vlad Vasile Nicolaie (şeful OS Vişeu de Sus, judeţul Maramureş),
● Maftei Simion (director coordonator al DS Neamţ)
● Oprescu Ion (director coordonator al DS Vâlcea)
sursa: jurnalul.ro
***
În anul 2003, în România sosea (după ce a dat înconjurul Globului la vânătoare de resurse) o importantă companie austriacă, jucător însemnat pe piaţa mondială a lemnului, Holzindustrie Schweighofer. Cum scrie chiar pe pagina sa oficială de web, intrarea în România a însemnat pentru afacerile acestei firme "un nou început". Pentru pădurile româneşti, ar putea fi "începutul sfârşitului". Pentru că, deveniţi în scurt timp lideri pe piaţa prelucrării lemnului, austriecii au înfiinţat patru fabrici ultramoderne la Sebeş, Rădăuţi, Comăneşti şi Siret, care înfulecă, transformă în scândură şi exportă în lumea largă, pe calea ferată şi pe apă, peste 2,6 milioane de tone de lemn pe an. Un procesator atât de eficient, care lucrează cu cele mai futuriste tehnologii cu laser, cu o pricepere comercială la nivel planetar, are o nevoie colosală de materie primă. E între cei cinci mari furnizori europeni de cherestea ai Japoniei, are livrări în peste 40 de ţări. Să fie o întâmplare că sosirea marelui procesator a coincis cu declanşarea celei mai mari campanii de defrişări de păduri din istoria ţării?
Cantităţile de marfă achiziţionată de Schweighofer au crescut de la an la an, concomitent cu dezvoltarea capacităţii de prelucrare.
Lemn alb şi negru
Potrivit informaţiilor noastre, cei mai eficienţi aducători de contracte sunt Karl Schmidt şi Nichifor Tofan, binecunoscuţi pentru relaţii pe care le au în mediile de decizie silvică la nivel înalt. Şi directorul sucursalei din Sebeş, Călin Ioan Dumitreasă, este un contractor foarte harnic, numai în lunile mai şi iunie anul trecut şi-a adus aportul decisiv la cumpărarea a peste 221.000 metri cubi din judeţele Covasna, Braşov, Prahova, Vrancea şi Buzău.
Sigur, câtă vreme cantitatea de lemn ce poate fi legal recoltată este stabilită de la centru şi oarecum legiferată, producătorii şi utilizatorii autohtoni au început să intre în panică, văzând că resursele le sunt neîndestulătoare. Pe de o parte, invazia chineză, despre care am vorbit în ediţia de ieri a ziarului, i-a scandalizat şi i-a determinat să sesizeze Preşedinţia, Guvernul şi pe ceilalţi decizionali. Pe de altă parte, în pâlnia încăpătoare a Schweighofer se topea tot mai mult din cota anuală de lemn "alb", legal (despre cel ilegal nu avem destule date pentru a vorbi deocamdată).
În cadrul Asociaţiei Patronale a Forestierilor din România (ASFOR) s-au ridicat multe voci, anul acesta, în sprijinul protecţiei intereselor industriei băştinaşe. Un motiv serios pentru ca Gerald Schweighofer să încerce preluarea controlului asupra ASFOR, organizaţie puternică, reprezentată la nivel naţional, care are încă pârghiile pentru a stabili politicile în industria de profil. Acum un an, pe vremea asta, Karl Schmidt stabilise o convenţie cu nişte firme româneşti, în sensul înfiinţării unei structuri paralele. I-au fost alături HLV Transilvania, Sibiu (administrator Octavian Hadăr); Silva Lemntex, Hunedoara (Sabin Faur); Holz SRL, Maramureş (Vasile Coman) şi Losan SRL, Braşov (Daniel Frunză). Tentativa a căzut, austriecii s-au pus prin urmare să sape la rădăcină conducerea ASFOR, preşedintele Ioan Sberea (echilibrat şi cu autoritate, care a ştiut în mandatul său să împace interesele afaceriştilor, ale statului şi protejarea naturii) a fost înlocuit cu mult mai flexibilul Nicolae Ţucunel. Acesta este şi preşedintele Camerei de Comerţ Braşov, şi administrator al Forex SRL şi Eurolemn SRL din Braşov.
Nu ştim dacă, întemeiat sau nu, Gerald Schweighofer şi Karl Schmidt se bazează pe Ţucunel să-i sprijine ca să obţină pentru firma austriacă statutul de "firmă de interes naţional", poziţie din care ar urma să aibă acces preferenţial la vreo 57,6 milioane metri cubi de lemn în următorii 10 ani. De ce 10? Pentru că se apropie de sfârşit contractul de 10 ani dintre Romsilva şi Schweighofer şi acum e momentul unei uriaşe acţiuni de lobby (confirmată din sfera administrativă, ministerială şi politică) pentru prelungirea acestuia cu încă pe-atât. Nu ştim dacă Ţucunel va da sprijinul scontat. Ştim însă că şi alte mari companii (a se citi megatermite) aspiră la acest statut. Le numim: Kronospan Romania (Markus Habegger) Egger Romania (Stefan Emberger), Romanel International (Hassan Sinno) şi Prolemn (Haluk Yildiz).
Numai fapte bune
Marele capital se descurcă într-o ţară balcanică la fel de bine ca într-o ţară bananieră. Pe plan local, vânătoarea de resurse naturale nu este văzută ca o activitate ce interesează siguranţa naţională, sub componenta sa economică. Combinatele de prelucrare a lemnului sunt furnizoare de venituri la bugetele oraşelor. Aduc o părelnică prosperitate, ocupă forţă de muncă. Companiile fac opere de binefacere. La Rădăuţi, de exemplu, Egger a amenajat parcurile. Schweighofer şi Egger au dotat spitalul orăşenesc, şi încă bine de tot, cu aportul primarului Vienei. Austriecii au ridicat case pentru sinistraţii inundaţiilor (provocate în bună măsură şi de despăduririle haotice, cum s-a demonstrate ştiinţific) la Brăniceşti, în valoare de jumătate de milion de euro. Pe lângă comunitate, de atenţia marilor companii beneficiază şi demnitarii. Cel puţin doi foşti prefecţi de Suceava au beneficiat de tratamente la Viena pe spezele Schweighofer. Dar şi alţii, despre care vom scrie.
Codiţe româneşti de topoare austriece
Surse ministeriale, din administraţie şi din instituţii cu atribuţii în aplicarea legii ne-au ajutat să întocmim o listă cu oficiali de la nivel local şi organe de control care pun înaintea interesului statului interesul "Holzindustrie". Unii ar numi această răsturnare de interese "corupţie". Alţii, "oportunitate". Despre fiecare din ei vom detalia la momentul potrivit.
● Pop Vasile (inspector silvic în cadrul Corpului de Control al MMP),
● Morar Mihai Lucian (director coordonator al Direcţiei Silvice – DS – Alba),
● Boariu Gheorghe Dan (şeful Ocolului Silvic – OS – Sebeş din cadrul DS Alba),
● Avram Gheorghe (inspector coordonator al ITRSV Cluj-Napoca),
● Ivan Gheorghe (director coordonator al DS Bistriţa-Năsăud),
●Solomonesc Adorian (directorul coordonator al DS Caraş-Severin),
●Coşnean Ioan (director coordonator al DS Covasna),
● Abraham Istvan (director coordonator adjunct al DS Harghita),
● Ignat Emil Constantin (director coordonator al DS Hunedoara),
● Sajerli Mihai Graţian (director coordonator al DS Maramureş),
● Vlad Vasile Nicolaie (şeful OS Vişeu de Sus, judeţul Maramureş),
● Maftei Simion (director coordonator al DS Neamţ)
● Oprescu Ion (director coordonator al DS Vâlcea)
sursa: jurnalul.ro
1 Comentarii
cum ii cheama
RăspundețiȘtergere