În timp ce adevăraţii eroi ai ocupaţiei comuniste mor neştiuţi şi nebăgaţi în seamă, colaboraţioniştii, exponenţii comunismului cu faţă umană, autorii de ode şi susţinătorii fervenţi ai regimului ceauşist sunt adulaţi şi ridicaţi la rangul de mari valori naţionale.
N-am văzut niciun mare om de cultură şi niciun politician cunoscut la căpătâiul partizanilor hăituţi de NKVD prin Făgăraş sau Obcinile Bucovinei. Nu l-am văzut pe preşedintele care a condamnat comunismul să depună un buchet de flori pe sicriul ţăranilor care au înfundat lagărele de muncă pentru că s-au opus colectivizării. Oameni care acum supravieţuiesc cu pensii de trei milioane sunt adevăraţii eroi ai perioadei comuniste. În timp ce bunicul meu era azvârlit într-o puşcărie din Bărăgan pentru că îşi iubea peticul de pământ rămas moştenire de la părinţi, cei îngropaţi acum cu onoruri militare aveau număr scurt la maşină.
Cine mai vorbeşte acum de miile de ofiţeri ai armatei române care au fost executaţi de comunişti? Cine îşi aminteşte de miile de învăţători, profesori şi preoţi care au putrezit în gropi comune la Canal sau aiurea prin ţară?
Când oameni erau arestaţi sau sufereau tot felul de "accidente" pentru că împărţeau manifeste împotriva lui Ceauşescu sau criticau regimul în timp ce stăteau la coadă pentru un litru de ulei, alţii adunau mii de tineri pe stadioane pentru al proslăvi pe comandantul suprem.
În timp ce preoţi ortodocşi şi catolici sau pastori neoprotestanţi erau arestaţi pentru că se opuneau dărâmării bisericilor sau închiderii unităţilor de cult, poeţi de curte îi dedicau ode savantei de renume mondial.
Când unii căutau metode care mai de care mai ingenioase pentru a trimite o scrisoare Europei Libere, intelectuali de renume îi trimiteau scrisori "Măriei Sale" Ceauşescu şi contribuiau cu sârg la construirea cultului personalităţii.
I-am urât cu patimă pe comunişti. L-am urât pe Ceauşescu la fel de mult cum l-am urât pe Iliescu şi toată şleahta de neocomunişti care a confiscat revolta din '89. L-am urât pe Năstase şi PSD-ul cum l-am urât apoi pe Băsescu. I-am urât la fel de mult şi pe cei care i-au adulat din convingere sau oportunism.
Acum nici măcar să-i urăsc nu mai pot. Îmi sunt indiferenţi. Dar nu pot să nu mă enervez când văd deşănţarea naţională cu care adulatorii comuniştilor sunt aşezaţi pe diverse piedestale iar adevăraţii eroi sunt uitaţi, ignoraţi, lăsaţi să moară în mizerie. Sunt sigur că ne vom aminti şi de ei, dar va fi prea târziu.
5 Comentarii
Apreciez textul, sunt de acord cu el. Discuţia asta s-a mai purtat atunci când a avut loc simulacrul condamnării comunismului de către fiii celor care l-au instalat cu sânge şi de profitorii cei mai abjecţi ai lui. Fix acest punct de vedere l-am avut şi eu şi mă întrebam atunci de ce nu avem în "Bucovina" niciun monument al rezistenţei anticomuniste de aici. Porţi, ouă, tirbuşoane şi serbări câmpeneşti avem gârlă.
RăspundețiȘtergerete contrazici. aprinzi lumanari la fotografia lui paunescu, comunist cunoscut, si in acelasi timp vrei monumente pentru anticomunisti.:)) tovarasu spetcu, decide-te!
RăspundețiȘtergere"I-am urât cu patimă pe comunişti. L-am urât pe Ceauşescu la fel de mult cum l-am urât pe Iliescu şi toată şleahta de neocomunişti care a confiscat revolta din '89 ".
RăspundețiȘtergerecata patima.... la cei 9-10 ani pe care ii aveai in 89, cred ca urai din plin comunismul....
dinu, persisti, cam fara rost, pe aceasta tema
Bun text, Dinu!
RăspundețiȘtergereCei care plang dupa Paunescu, plang dupa un “porc”, cum insusi se autointitula. Daca ar fi murit imediat dupa “revolutie”, l-ar fi ingropat undeva in fundul cimitirului Ghencea, fara onoruri si salve de tun. Ultimii 20 de ani nu au facut nimic altceva decat sa-l imaculeze pe Paunescu in semiconstiinta pulimii de rand.
Tutea a stat 13 ani in puscariile comuniste pentru ca “nu avrut sa manance rahat in favoarea partidului” si multi altii au murit in puscarii… unora le-au si uitat comunistii unde le-au ingropat cadavrele. Si vine ipocritul asta de Paunescu sa ne tine lectii de nationalist timp de 20 de ani?
Joi se implinesc 15 ani de la moartea lui Coposu. De “senior” nu isi mai amintesc prea multi. Suntem un popor de amnezici.
Astept onorurile militare de la moartea lui Sergiu Nicolaescu. E urmatorul care disparea de pe lista de valori ai patriei.
Anonimule, aprind lumânări pentru Păunescu şi vreu monument pentru rezistenţa anticomunistă. Eu ştiu să fac diferenţa între comunismul şi comuniştii naţionalişti şi între cei cominternişti şi stalinişti, care l-au arestat şi pe tatăl lui Păunescu şi pe alţi oameni. Nu e nicio contradicţie. Studiază, înţelege şi apoi vorbeşte despre un anumit subiect.
RăspundețiȘtergereChido, ştii tu oare că înainte să facă puşcărie, Ţuţea era un vajnic om de stânga simpatizant al comuniştilor? Pe el l-a trezit puşcăria şi apoi a devenit mare creştin. Pe Coposu tot puşcăria l-a trezit cum s-a întâmplat şi cu alţii, iar mare parte a ţărăniştilor şi liberalilor au plătit pur şi simplu pentru laşitatea lor din vremea regimului Antonescu. Aşa şi-au ispăşit păcatele şi au devenit martiri. Ce nu înţeleg eu de ce se confundă sula cu prefectura, că doar Păunescu nu s-a dat dizident, nu şi-a negat trecutul şamd, cum au făcut jegurile de urmaşi ai kominterniştilor, crescuţi în Primăverii ce ne învaţă acum democraţie din funcţii publice.