Despre "experimentul" Cetatea şi banii pentru sport

Noua Cetate, scoasă din pălărie de Mircea Grosaru la începutul verii şi dispărută la fel de brusc după câteva săptămâni, şi-a ratat singurul scop pentru care ar fi meritat să existe. Botezat cu un pretenţios "1920" în coadă, clubul plămădit fără echipă, fără stadion, fără echipament şi fără conducere ar fi putut, din greşeală, să-şi depăşească condiţia de club zămislit din start fără viitor.


Nici faptul că Ovidiu Murariu şi-a ratat vacanţa de vară şi nici puţinii jucători care au ales să revină la Cetatea nu au reuşit să schimbe nimic.

Singurul lucru pe care ar fi putut să îl facă experimentul FC Cetatea 1920 pentru microbiştii suceveni era provocarea unei dezbateri publice cu privire la sprijinul pe care autorităţile (nu) îl oferă sportului.
Faptul că nu au primit nici măcar vagi promisiuni că vor fi ajutaţi cu bani de primărie şi nici măcar nu au fost lăsaţi să joace pe Areni, ar fi putut crea premisele unei discuţii pe marginea viitorului pe care îl are sportul local fără sprijin de la buget.

Suceava nu are oameni de afaceri dispuşi să investească în sport şi asigurarea finanţării rămâne la Primărie şi Consiliul Judeţean. Dacă anii trecuţi au mai scăpat nişte bani dinspre Areni şi Palatul Administrativ către sporturile de echipă, anul acesta banii sunt din ce în ce mai puţini.

Primăria a alocat Rapidului doar trei miliarde din cei zece care erau pregătiţi pentru fotbal. Şi nici măcar n-au intrat toţi în contul clubului, un sfert s-a dus pe cantonamentul defunctei Cetatea de la pensiunea deputatului pedelist Dumitru Pardău.
La handbal, anul trecut Primăria a dat doar jumătate din cât s-a promis. Nici anul ăsta nu ştiu dacă vor fi daţi toţi banii. În schimb, Consiliul Judeţean are vreo doi ani de când nu a mai dat niciun leu pentru CSU. Nici cei de la volei nu o duc mai bine.

În schimb avem patinoare inutile, statui hidoase, şanţuri, ouă încondeiate cu autocolant decolorat, iar şanţuri, pavele, alte şanţuri, gropi, grădiniţă transformată în sediu de partid şi, evident, multe, foarte multe şanţuri.

Cetatea lui Grosaru şi-ar fi meritat existenţă de-o vară doar dacă reuşea să stârnească o dezbatere privind finanţarea sportului. N-a reuşit, deşi Mircea Grosaru ar fi putut profita de funcţia de parlamentar pentru a stârni o astfel de discuţie. Dar poate că nici nu a vrut,  poate că a avut cu totul şi cu totul alte intenţii.