Văd că în ultima vreme se întâmplă ca din ce în ce mai des "oamenii de cultură" de prin Suceava să bocească prin presă că sunt deconectaţi de la supapa fondurilor publice.
În urmă cu vreo două săptămâni, numita Angela Furtună, auto-intitulată piaristă (de la PR, să înţeleagă şi madam Furtună la ce mă refer) la Biblioteca Judeţeană, bocea prin presă că rămâne fără slujbă.
Adică fără locul ală unde se duce ea să joace Solitaire şi să scrie comunicate de presă care abia ajung la nivelul unei compuneri de clasa a doua. Şi asta să nu mai fac referire la ce formulări ilogice produce marele om de cultură.
Angela Furtună a făcut (sau doar s-a lăudat că face) greva foamei până l-a înduioşat pe Flutur, care numai să nu se aleagă cu publicitate negativă i-a promis că îşi va păstra slujba la bibliotecă.
Spre exemplificarevă propun doar un fragment din comunicatul prin care anunţa că a declanşat greva foamei. Nu cred că mai este nevoie de comentarii.
Dacă tot ne-am lămurit cu ce "oameni de valoare" freacă menta prin instituţiile sucevene, să trecem la subiectul acestui articol.
Am citit în urmă cu vreo câteva zile, în cotidianul local Crai Nou, un fel de editorial în care scriitorul Ion Beldeanu ne povesteşte cum revista Bucovina Literară, publicată cu bani de la bugetul de stat, a fost transferată de la Centrul Cultural Bucovina la Biblioteca Judeţeană. Click aici pentru a citi articolul din Crai Nou.
Odată cu mutarea revistei la Biblioteca judeţeană, a fost transferat şi bugetul alocat pentru editarea publicaţiei. De unde vine atunci marea supărare a membrilor redacţiei? Păi cum de unde, tot de la bani. Patru dintre persoanele care se ocupau cu editarea revistei erau şi angajaţi cu jumătate de normă la Centrul Cultural Bucovina din subordinea Consiliului Judeţean.
Or odată cu transferul revistei la bibliotecă a fost tranferat doar bugetul pentru editarea publicaţiei dar nu şi bani pentru plata salariilor.
Nu mă interesează dacă aceşti scriitori cu un succes inegalabil şi incontestabil în ţară şi peste hotare, autori ai unor opere traduse în sute de limbi şi vândute în zeci de milioane de exemplare, sunt plătiţi din bani publici. Bravo lor dacă s-au învârtit atât de bine.
Ce mă deranjează este că, aflându-se în subordinea unei instituţii publice, recurg la şantaj de presă când nu mai sunt finanţaţi. Până la urmă acesta este un risc pe care şi l-au asumat.
Dacă această revistă chiar este atât de bună, de ce nu merg ei în mediul privat? De ce nu ies pe piaţă, la concurenţă cu celelalte reviste de literatură?
Abia atunci când vor face faţă concurenţei se pot lăuda că aduc plusvaloare culturii, la nivel judeţean şi naţional. Nu acum, când huzuresc pe banii Consiliului Judeţean.
În urmă cu vreo două săptămâni, numita Angela Furtună, auto-intitulată piaristă (de la PR, să înţeleagă şi madam Furtună la ce mă refer) la Biblioteca Judeţeană, bocea prin presă că rămâne fără slujbă.
Adică fără locul ală unde se duce ea să joace Solitaire şi să scrie comunicate de presă care abia ajung la nivelul unei compuneri de clasa a doua. Şi asta să nu mai fac referire la ce formulări ilogice produce marele om de cultură.
Angela Furtună a făcut (sau doar s-a lăudat că face) greva foamei până l-a înduioşat pe Flutur, care numai să nu se aleagă cu publicitate negativă i-a promis că îşi va păstra slujba la bibliotecă.
Spre exemplificarevă propun doar un fragment din comunicatul prin care anunţa că a declanşat greva foamei. Nu cred că mai este nevoie de comentarii.
Până când îşi va asasina sau alunga România valorile şi oamenii oneşti, care îi dedică viaţa şi munca lor, şi până unde va merge clasa politică românească transpartinică pe acest vehicul distructiv al activismului de partid extremist şi al cultivării exclusiviste a profitorilor de partid, a oligarhilor şi a incompetenţilor?
Încălcându-se orice deontologie şi manifestându-se o lipsă de respect ce ţin de neostalinismul şi barocul fascisto-comunist în care România se complace şi se sinucide, am aflat despre limojarea mea din presă.
Cazul eliminării mele nedemne, al surghiunirii mele de către Directorul Bibliotecii Bucovinei, dar şi de către Consiliul Judeţean Suceava, prin presiunile grupurilor ideologice transpartinice extremiste, se adaugă sutelor de cazuri care au alungat în ultimii ani intelighentzia românească din ţară, care se opun respectului faţă de valorile autentice şi faţă de performanţele româneşti, dorind menţinerea României în provincialism, ultranaţionalism xenofob şi fascizare, în marginalitate antieuropeană, antiamericană şi antimodernă. Însăşi recenta mea Scrisoare Deschisă către Preşedintele României a fost un astfel de protest făcut tot de mine împotriva clanurilor transpartinice ce se ocupă cu epurările din societatea românească a intelectualilor publici proatlantişti şi proeuropeni care pledează pentru modernizarea şi salvarea României, iară nu pentru enclavizarea ei. Elminarea mea, cu comanda politică în urma unui complot, se doreşte o ameninţare la adresa vocaţiei mele proeuropene şi proatlantiste.
Dacă tot ne-am lămurit cu ce "oameni de valoare" freacă menta prin instituţiile sucevene, să trecem la subiectul acestui articol.
Am citit în urmă cu vreo câteva zile, în cotidianul local Crai Nou, un fel de editorial în care scriitorul Ion Beldeanu ne povesteşte cum revista Bucovina Literară, publicată cu bani de la bugetul de stat, a fost transferată de la Centrul Cultural Bucovina la Biblioteca Judeţeană. Click aici pentru a citi articolul din Crai Nou.
Odată cu mutarea revistei la Biblioteca judeţeană, a fost transferat şi bugetul alocat pentru editarea publicaţiei. De unde vine atunci marea supărare a membrilor redacţiei? Păi cum de unde, tot de la bani. Patru dintre persoanele care se ocupau cu editarea revistei erau şi angajaţi cu jumătate de normă la Centrul Cultural Bucovina din subordinea Consiliului Judeţean.
Or odată cu transferul revistei la bibliotecă a fost tranferat doar bugetul pentru editarea publicaţiei dar nu şi bani pentru plata salariilor.
Nu mă interesează dacă aceşti scriitori cu un succes inegalabil şi incontestabil în ţară şi peste hotare, autori ai unor opere traduse în sute de limbi şi vândute în zeci de milioane de exemplare, sunt plătiţi din bani publici. Bravo lor dacă s-au învârtit atât de bine.
Ce mă deranjează este că, aflându-se în subordinea unei instituţii publice, recurg la şantaj de presă când nu mai sunt finanţaţi. Până la urmă acesta este un risc pe care şi l-au asumat.
Dacă această revistă chiar este atât de bună, de ce nu merg ei în mediul privat? De ce nu ies pe piaţă, la concurenţă cu celelalte reviste de literatură?
Abia atunci când vor face faţă concurenţei se pot lăuda că aduc plusvaloare culturii, la nivel judeţean şi naţional. Nu acum, când huzuresc pe banii Consiliului Judeţean.
1 Comentarii
Dragul meu publicist,
RăspundețiȘtergereO simpla regula ar trebui macar sa respecti cand tratezi un subiect de presa: aceea potrivit careia este necesar sa te informezi cu privire la tema dezbatuta. Din pacate, cel putin in cazul de fata, nu ai facut acest lucru. De ce? Pentru ca se stie: atat in intreaga lume, cat si in Romanica noastra cea de toate zilele CULTURA, ceea ce inseamna si revuistica de o asemenea factura, este subventionata de stat sau de anumiti mecena. Asta ar trebui sa stii. In Romania nicio revista culturala, cu mici exceptii, nu apare ca sa spun asa "pe piciorele ei"! Asta ar fi trebuit sa stii. Si altceva, nu inteleg la ce plusvaloare te referi? Chiar nu iti dai seama de enormitatile pe care le spui? Mai reflecteaza! Daca poti, evident!