Bucovina Club de Munte, administratorul hotelului Best Western, gluma proastă din Gura Humorului

Material preluat din Curierul Naţional

Preţul din piaţă al acţiunilor societăţii Casa de Bucovina - Club de Munte este la mai puţin de jumătate decât cel de IPO
Valoarea din oferta publică nu a fost atinsă în ring de când titlurile se află la tranzacţionare


În piaţa de capital românească, cele cinci societăţi de investiţii financiare au fost adesea criticate pentru că nu ar avea un management performant, că acestea ar utiliza sub potenţial activele de care dispun. A existat însă un caz în care SIF Muntenia (SIF4) a demonstrat că poate valorifica în piaţă la preţuri nesperate participaţia la o societate unde este acţionară. Este vorba despre listarea companiei hoteliere Casa de Bucovina - Club de Munte, administratorul unui hotel de patru stele din Gura Humorului, judeţul Suceava, care operează sub brandul Best Western. A fost, din păcate, o dovadă de administrare pe care nu am fi dorit-o, întrucât această optimizare a câştigurilor s-a realizat pe seama investitorilor care au decis să participe la oferta publică derulată pe acest emitent.
Preţul de IPO, de 0,2 lei/acţiune, dublu faţă de valoarea nominală, nu a fost niciodată atins în piaţă de când simbolul BCM se află la tranzacţionare. În prezent, cotaţia se află sub valoarea nominală, ceea ce înseamnă că investitorii care au participat la ofertă şi au decis să rămână pe aceste titluri consemnează o depreciere mai mare de 50%. Dincolo de conjuncturile nefavorabile ale pieţei dintre intervalul de subscriere (4 decembrie 2007 - 21 ianuarie 2008) şi momentul de faţă, totuşi, această situaţie poate fi pusă în primul rând pe seama supraevaluării preţului de IPO.

Un pat de 45 de mii de euro

Suma atrasă de companie s-a ridicat la 9,1 milioane lei, SIF Muntenia optând pentru o ofertă derulată prin emisiunea de 45.500.000 de acţiuni noi la preţul de 0,2 lei/acţiune. Volumul de titluri era consistent, societatea ajungând astfel la un free-float de 33%, în condiţiile în care SIF4 şi-a diminuat participaţia de la 85,49%, la 66,87%. Oferta intermediată de Rombell Securities a fost suprasubscrisă, cererea fiind pentru 64,7 milioane titluri din cele 45,5 milioane acţiuni disponibile.
Deşi investitorii au venit cu banii de acasă, totuşi elementele de supraevaluare erau evidente. Astfel, la preţul de IPO, la momentul respectiv, capitalizarea companiei se ridica la 10 milioane de euro. Era cam mult pentru o societate ale cărei venituri din exploatare în 2006, potrivit prospectului de ofertă, se cifraseră la aproape 5 milioane de lei. Profitul net, de 459.000 de lei, adică 130.000 de euro, era departe de a acoperi această sumă. Nici în ceea ce priveşte activele, nu aveam o acoperire a preţului de piaţă al companiei. Astfel, activele fixe corporale se situau la numai 6,48 milioane euro, la acestea adăugându-se depozite care rotunjeau activele la 7 milioane euro. Valoarea calculată a activului net era însă de 6,3 milioane lei, mai puţin de două treimi din capitalizare.
Nivelul de (supra)evaluare al companiei la momentul ofertei publice este evident şi dacă facem alte câteva jocuri de cifre. De exemplu, raportat la suprafaţa desfăşurată a hotelului din Gura Humorului de 11.900 mp, preţul pe metru pătrat era de 840 de euro. Acesta ne apare la fel de piperat şi dacă îl comparăm cu locul de cazare. Astfel, la cele 220 de locuri de cazare din cele 130 de camere, valoarea unui singur loc era de 45.454 euro, cam mult pentru o unitate cu un grad mediu de ocupare în 2005-2006 de o treime. În febra speculativă din imobiliare din acea perioadă, însă, aceste evaluări nu păreau exagerate, mai ales dacă ne gândim că societatea stătea şi pe 176.000 mp de terenuri în "Dulcea Bucovină". Cum să reziste investitorii la aşa ispită, mai ales când în prospectul de ofertă se vorbea la argumente despre un "potenţial faunistic şi floristic bogat, cu specii şi ecosisteme unicate în Europa"?

Investitorii le-au aruncat până au ajuns sub valoarea nominală

(Ne)sustenabilitatea preţului de IPO a fost validată de piaţă, unde, după listarea pe data de 12 mai 2008, cotaţia a rezistat numai 10 şedinţe de tranzacţionare în preajma valorii de 0,2 lei/acţiune. Ulterior, titlurile BCM s-au înscris pe un trend descendent, în ton cu evoluţia generală a pieţei, pentru ca în toamnă, pe fondul crizei financiare globale, cotaţia să alunece accelerat chiar şi sub valoarea nominală. În intervalul decembrie 2008 - martie 2009 titlurile societăţii Casa de Bucovina - Club de Munte au oscilat agonizant pentru participanţii la IPO într-un coridor de variaţie orizontal cuprins între 0,4 lei/acţiune şi 0,6 lei/acţiune, ceea ce însemna aproximativ un sfert din preţul de ofertă.
Rezultatele financiare dezamăgitoare au confirmat această sancţiune a pieţei. Astfel, pentru 2007, compania a raportat venituri în uşoară urcare, de 5,37 milioane lei, însă profitul a fost la fel de modest (572.000 lei). În 2008 veniturile au fost de numai 4,7 milioane lei, în timp ce pierderea din exploatare de 158.000 de lei a fost compensată doar de un profit financiar de 860.000 de lei. Cum profitul net a fost, finalmente, de 681.000 lei, Casa de Bucovina - Club de Munte nu a fost în măsură să distribuie dividende. În 2009 însă, beneficiind de avansul general al pieţei bursiere, cotaţia BCM s-a înscris pe un trend ascendent care a culminat în 2010 cu un maxim conjunctural de 0,14 lei/acţiune atins la începutul lui aprilie. Acest nivel s-a situat însă semnificativ sub preţul de IPO, iar de aici cotaţia a intrat pe un parcurs negativ. Rezultatele financiare pe 2009, cu venituri de 4,6 milioane lei şi un profit de 1,45 milioane lei, rezultat în principal din profitul financiar, nu au încurajat o menţinere a cotaţiilor peste valoarea nominală. Dividendul aprobat în AGA, de 0,007 lei/acţiune, oferea investitorilor un randament de doar 5% în momentul desfăşurării acesteia, când preţul de piaţă era de 0,115 lei/acţiune. În prezent, titlurile BCM se tranzacţionează sub valoarea lor nominală, ceea ce înseamnă că investitorii care au participat la IPO ar avea de marcat o pierdere mai mare de 50%. În aceste condiţii, aducerea respectivului emitent la cota BVB de către SIF Muntenia nu poate fi considerată un succes în ansamblu pentru piaţa de capital românească. Dimpotrivă, având în vedere deprecierea accentuată din portofoliul investitorilor ne îndreptăţesc să includem listarea acestui emitent în şirul de "ţepe" al listărilor de la Bursa de Valori Bucureşti.

Adrian Panaite