Interviu cu Anca Rusu, prezentatoarea ştirilor GSP TV

Anca Rusu s-a născut la Suceava şi a decis de mică să facă ce-i place cel mai mult, presă. A început în faţa oglinzii, apoi a dat la liceu cu clasă de jurnalism şi la 17 ani avea mînă liberă pentru a prezenta matinalulul la Antena 1 Suceava. Cum a făcut ca la doar 23 de ani să fie pe rînd, reporter, redactor, redactor-şef, moderator, realizator şi prezentator, veţi afla în interviul acordat pentru gsp.ro.

- Anca, ştiu că totul a pornit de la Suceava. Cum a fost începutul tău în presă?

- Am fost o norocoasă. De mică am ştiut că asta vreau să fac, tocmai de aceea, am optat la liceu pentru o clasă de jurnalism. Aici am intrat în contact cu cei mai buni jurnalişti din oraş şi, dintr-o întîmplare fericită, am ajuns să lucrez la Antena 1 Suceava. Aveam 17 ani neîmpliniţi, eram în clasa a X-a, şi eram realizatorul şi prezentatorul matinalului. De luni pînă vineri, în fiecare dimineaţă, de la ora 7. Aveam o oră de ştiri, revista presei, meteo şi horoscop în direct. Mă trezeam în fiecare zi la ora 5 fără un sfert. Nu era uşor, dar îmi făcea plăcere.

- Cum a fost prima zi, la 17 ani?
- Totul s-a derulat foarte repede. Mi s-a făcut propunerea de a realiza emisiunea de dimineaţă şi mi s-a dat un termen de doar 3 săptămîni în care să mă pregătesc, aşa că prima emisie a fost cu foarte mari emoţii. Acum îmi dau seama cîtă încredere mi s-a acordat şi le mulţumesc celor care au facut-o, în special redactorului şef de atunci.

- Te-ai gîndit în copilărie că vei ajunge la Bucureşti să prezinţi ştirile?
- Cred că toţi cei care lucrează în presa locală şi îşi doresc o cariera în acest domeniu tind să ajungă în Capitală. Deocamdată aici se întîmpla totul. M-am gîndit că aş putea ajunge aici, însă nu cînd eram un copil, ci mai tîrziu, cînd am început să lucrez în televiziune şi mi s-a spus că aş avea calităţile necesare.

"Îmi place atît de mult ceea ce fac!"

- La 17 ani multe fete se mai gîndesc încă la distracţie, nu ţi-a fost greu să laşi copilăria şi să începi munca serioasă?
- Glumeam zilele trecute cu un coleg... El îmi spunea că munceşte mult, eu i-am răspuns că nu muncesc niciodată. Îmi place atît de mult ceea ce fac, încît nu se pune problema sacrificiului. La 17 ani nu am renunţat la copilărie pentru un job cît se poate de serios, ci mi-am îndeplinit un vis.

- Ai fost reporter, redactor, redactor-şef, moderator, realizator şi prezentator. Ce crezi că o să urmeze pentru tine?
- Aş face oricînd pe oricare dintre aceste activităţi, însă la un alt nivel...cel de aici. Am parcurs etapele pe plan local, dar ştiu că aş avea multe de învăţat.



- După 6 ani în presă, ce a fost cel mai greu?
- Cea mai grea, dar în acelaşi timp şi cea mai frumoasă, a fost viaţa de reporter. Am fost la inundaţii, zeci de accidentaţi, incendii în toiul nopţii. Satisfacţia unui material reuşit este însă pe măsura eforturilor depuse.

- Cum ai ajuns la Bucureşti şi cum ai ajuns să prezinţi ştirile din sport la GSP TV?
- Mai fusesem la Antena 1 pentru un casting la Observator. Vlad Petreanu, directorul de atunci al ştirilor, a fost cel care m-a remarcat şi cel care mi-a spus şi despre castingul de la GSP TV. Am dat o probă, care nu a durat mai mult de 5 minute, şi am primit pe loc o ofertă de angajare. Mi s-a spus că sînt ceea ce caută.



"GSP TV ă carieră, dinamism, elită a jurnalismului sportiv, oameni de la care am ce învaţa"

- Ca în orice început, n-au lipist greutăţile, ore multe de muncă. Ce înseamnă pentru tine GSP TV după un an de zile de emisie?
- Eu am doar 9 luni de GSP TV. Lucrez aici de la finalul anului trecut, dar dacă ar fi să-ţi dau o definiţie, ţi-as spune că în dicţionarul propriu, în dreptul acestui brand stau cîteva cuvinte simple şi în acelaşi timp importante: carieră, dinamism, elită a jurnalismului sportiv, oameni de la care am ce învaţa. Ceea ce îmi doresc este să ajung să contribui, cît de puţin, la ceea ce înseamnă GSP TV pentru telespectatorii noştri şi pentru iubitorii sportului în general.



- O să încerc să te întreb lucruri pe care multă lume probabil nu le ştie. Uite, de exemplu, ce nu-ţi place în fotbalul românesc?
- De obicei, sînt genul de om care vede partea plină a paharului, dar în fotbalul românesc se întîmplă lucruri anormale, care nu pot fi trecute cu vederea. E păcat că un sport atît de popular, care reuşeşte să mobilizeze într-un mod aproape miraculos milioane de oameni, a ajuns să fie privit ca un joc murdar, ce se întîmplă mai mult în culise, decît pe teren. Nu-mi plac valizele, "comisioanele", faptul că s-a ajuns la soluţii extreme, ca aceea a arbitrilor din străinătate, nu-mi plac violenţele de pe stadioane, urmele evidente de rasism, scandalurile de după fiecare partidă. Singurul lucru pe care îl agreez e fotbalul în sine, spectacolul de pe teren, imprevizibilul.

- Mult scandal în arbitrajul din România. Ce părere ai despre femeile care arbitrează meciurile dintre bărbaţi?
- Din răspunsul meu o să deduci cu uşurinţă că nu sînt o feministă, mi-e teamă însă să nu fiu acuzată de misoginism. Fotbalul e un teritoriu al bărbaţilor. Îmi menţin această părere, dar în acelaşi timp le apreciez pe cele care nu ţin cont de acest lucru şi fac ceea ce le place. Cu siguranţă sînt femei cu o personalitate foarte puternică, însă lipsa de performanţă în acest domeniu, cel puţin la nivelul ţării noastre, mă face să fiu cît se poate de rezervată.

"Scriam pe paginile goale ale unui album foto programul tv din ziua respectivă, după care îl prezentam telespectatorilor"

- Cum ai ordona cuvintele sănătate, bani, dragoste?
- Aş inversa dragostea cu banii. Sănătatea ramîne cea mai importantă.

- Care crezi că e destinul tău?
- Despre destin pot spune doar că cred în el. Mai cred însă că îl putem şi influenţa. De multe ori sîntem puşi în situaţia de a alege şi acela este "destinul pe care şi-l face omul cu mîna lui". Care e destinul meu? E o întrebare la care nu ştiu cîţi oameni atît de tineri ţi-ar putea răspunde. Eu, cu siguranţă, nu!

- Ştiu că e prea devreme, dar cum ţi-ar plăcea să fie ziua despărţirii de televiziune?
- Mi-aş dori să fiu o bătrînică simpatică. Bineînţeles, că nu mă refer la retragerea de pe ecran. Ma gîndesc că la un moment dat voi trece de cealaltă parte a camerelor de luat vederi.

- Care e primul lucru de care îţi aduci aminte din copilărie?
- Primul lucru care îmi vine acum în minte e felul în care mă jucam de-a televiziunea. Ţi-am spus că asta mi-am dorit să fac de cînd eram foarte mică. Îmi amenajam un mic studio în faţa oglinzii, scriam pe paginile goale ale unui album foto programul tv din ziua respectivă, după care îl prezentam telespectatorilor. Aveam în jur de 6 - 7 ani. Abia învăţasem să scriu şi să citesc.

 - Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit de la mama şi de la tătal tău?
- Cel mai bun sfat, care mi-a marcat după aceea existenţa, a fost să nu mint. Mi-au explicat că adevărul e mult mai confortabil, după ce am încercat să ascund faptul că am spart o vază şi mă simţeam îngrozitor de vinovată. Mi-au spus că orice aş face, dacă le spun adevărul nu voi fi pedepsită şi s-au ţinut de cuvînt. De atunci, sufăr de sinceritate.
"Zîmbesc mult în viata de zi cu zi...mult mai mult decît o fac pe ecran"


- Dacă nu lucrai în presă, ce îţi doreaci să faci?
- E o întrebare grea. Dar pentru că îmi place foarte mult să călătoresc, cred că mă făceam ghid turistic sau stewardesă.

- Care a fost primul lucru pe care l-ai cumpărat din banii cîştigaţi în televiziune?
- Primul salariu l-am primit cu o zi înainte de a împlini 17 ani, aşa că le-am făcut cinste colegilor.

- Ce te face să zîmbeşti?
- Zîmbesc mult în viata de zi cu zi...mult mai mult decît o fac pe ecran, iar ceea ce mă face să zîmbesc sînt lucrurile simple. Îmi plac foarte mult copiii şi cred că oricînd, oricît de tristă aş fi, un copil mi-ar putea aduce zîmbetul pe buze.

- Care sînt cele mai interesante 3 experienţe trăite în presă?
- Interviu cu maestrul Ion Irimescu la centenar, reportaj la ultimele inundaţii din judeţul Suceava, din 2008, şi GSP TV.

- Ce faci în puţinul timp liber?
- Putinul timp liber nu e chiar puţin. Sînt o norocoasă din punctul ăsta de vedere. În sfîrsit pot spune că am timp de mine iar cariera, aşa cum se întîmpla de cele mai multe ori, nu-mi acapareaza şi viaţa personală. Joc tenis, citesc, mă plimb cu bicicleta, merg la film sau teatru, nimic ieşit din comun. Sînt lucruri simple care îmi fac viaţa mai frumoasă.

- Vacanţă în ţară sau în străinătate?
- Am să folosesc un clişeu: avem o ţară frumoasă, din păcate, e mult mai rentabil să îţi petreci vacanţa în străinătate. Am testat asta cîţiva ani la rînd şi am ajuns la concluzia că România e destinaţie exclusivistă.

"Să ne calificăm şi să splăm puţin imaginea pătată a fotbalului românesc de peste hotare"



- Locul pe care doreşti să-l vizitezi şi nu ai apucat încă...
- Îmi plac foarte mult destinaţiile exotice, iar peisajele din Caraibe, cu nisip alb şi apă turcuaz, m-au înnebunit. Acolo mi-aş dori să ajung, să mă încarc cu energie.

- O recomandare de vacanţă pentru cei care nu s-au decis încă!
- Le recomand cu căldură un loc în care am fost şi în care aş mai merge cu drag: insula Creta. Nu e o destinaţie foarte scumpă, ba chiar mult mai ieftină decît Mamaia, iar peisajele, oamenii, clima, mîncarea, tavernele sînt extraordinare.

- Steaua, Dinamo, CFR Cluj, Vaslui şi Timişoara. Cine crezi că o să meargă cît mai departe în Europa?
- Am urmărit tragerea la sorţi şi am ajuns la concluzia că românii au fost chiar norocoşi în privinţa adversarilor. Mai puţin Vasluiul, care va avea de înfruntat o echipă destul de incomodă. Dacă ar fi să judecăm aşa, Steaua, Dinamo, CFR Cluj şi Timişoara ar trebui să meargă mai departe, însă ştim cu toţii că fotbalul e plin de imprevizibil. Eu sper ca toate cele 5 reprezentante ale României să se califice mai departe şi să mai spele puţin imaginea pătată a fotbalului românesc de peste hotare.

- Ai un mesaj pentru telespectatorii GSP TV şi cititorii Gazetei?
- Simpla calitate de telespectatori şi cititori ai GSP mă face să cred că sînt nişte inteligenţi iubitori ai sportului, aşa că nu pot să le urez decît să-şi menţină aceaste calităţi!

gsp.ro